Luca 11, 23-26

„Zis-a Domnul: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine, risipește. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.”

Ademenitoarele capcane întinse sufletului iubitor de plăcere

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. XX, 109.2.-111.3., în PSB, vol. 5, pp. 167-168

„Trebuie să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu ca să putem sta împotriva uneltirilor diavolului  (Efeseni 6, 11), pentru că armele luptei noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minții, și toată trufia care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos  (II Corinteni 10, 4-5), spune dumnezeiescul apostol (Pavel). Omul care știe ce-i trebuie se va folosi fără să se tulbure în fața lucrurilor din care se nasc patimile, de pildă bogăția și sărăcia, slava și lipsa de slavă, sănătatea și boala, viața și moartea, durerea și plăcerea. Ca să ne folosim fără deosebire de lucrurile indiferente, avem nevoie de o mare superioritate morală, pentru că mai înainte am avut de suferit și din pricina unei mari slăbiciuni și din pricina stricăciunii noastre anterioare, din cauza unei rele educații și a unei creșteri însoțite de lipsa de învățătură. Cuvântul simplu al filosofiei noastre spune că toate patimile sunt amprente în sufletul nostru moale și slab, sunt ca o pecete a puterilor celor spirituale, împotriva cărora ne este lupta noastră (Efeseni 6, 12). Îmi dau seama că puterile răufăcătoare au sarcina de a încerca să pună în fiecare om ceva din propria lor stare pentru a birui și a și-i face ai săi. E firesc, apoi, ca în această luptă unii oameni să fie învinși; dar tot cei care duc lupta cu multă tărie și se războiesc din toate puterile lor merg înainte până dobândesc coroana; iar puterile de care am vorbit, pline de sânge și praf, se dau bătute.

Dintre cele care se mișcă, unele se mișcă datorită impulsului și imaginației lor, cum sunt viețuitoarele; altele se mișcă datorită mutării, cum sunt obiectele neînsuflețite. (...) Puterea rațio­nală, însă, care este proprie ­sufletului omenesc, nu trebuie să se miște la fel cu animalele necuvântătoare, ci trebuie să facă ­deosebire între reprezentările imaginației, trebuie să nu se lase purtată de ele.

Așadar, puterile vrăjmașului prezintă, sufletelor ușor de sedus, frumuseți, slavă, desfrânări, plăceri și alte închipuiri de felul acestora, la fel ca aceia care fac animalele să meargă, punându-le ­înainte iarbă verde; apoi, înșelând cu vicleniile lor, pe cei care nu pot deosebi plăcerea adevărată de plăcerea falsă, nici frumusețea trecătoare de cea sfântă, îi fac pe aceștia sclavi.”