Luca 11, 29-33

„În vremea aceea, adunându-se mulțime de oameni, Iisus a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul prorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, aşa încât cei care intră să vadă lumina ei.”

Chipul Fiului Omului

Sfântul Grigorie de Nyssa, „Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios”, cap. 1, în PSB, vol.30, p. 286:
„El e Cuvântul lui Dumnezeu,Care vrea pentru că are viață, făptuiește pentru că vrea și vrea numai ce-i bun și înțelept, întrucât tot ceea ce lucrează El e desă­vârșit.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilii la Matei”, omilia XXVII, II, în PSB, vol. 23, p. 346:
„Și mulțimile stăteau pironite de El, iubindu-L, admirându-L și voind să-L vadă. Cine ar fi putut să se depărteze de El, când făcea minuni așa de mari? Cine n-ar fi vrut să-I vadă chiar numai fața și gura, care rostea unele ca acelea? Nu era minunat numai când făcea minuni, ci chiar când Se arăta era plin de farmec. Lucrul acesta a vrut să-l spună profetul prin cuvintele: Împodobit cu frumusețe, mai mult decât fiii oamenilor; iar când Isaia spune că n-avea chip, nici frumusețe (Isaia 53,2), el spune cuvintele acestea sau pentru că pune în comparație frumusețea Lui omenească și frumusețea și slava nespusă și negrăită a Dumnezeirii Sale, sau pentru că istorisește cele ce se vor petrece în timpul pătimirilor, necinstea suferită în vremea răstignirii și smerenia arătată în toate împrejurările de-a lungul întregii Sale vieți. (…) După cum pe munte mulțimile au stat lângă Hristos nu numai când vorbea, ci L-au urmat și după ce a terminat cuvântarea Sa, tot așa și acum; L-au înconjurat nu numai când făcea minuni, ci și după ce a terminat. Aveau mare folos chiar numai uitându-se la chipul Domnului. Gândește-te, cât trebuie să fi strălucit chipul Stăpânului nostru obștesc atunci, dacă Moise avea fața plină de slavă (Ieșirea 34, 30), iar Ștefan arăta ca un înger? (Fapte 6, 15) Poate că mulți s-au aprins acum de dorința de a vedea chipul Domnului; dar dacă voim, vom vedea un chip cu mult mai frumos decât cel de atunci. Dacă vom duce viața aceasta cu îndrăznire, Îl vom primi pe Domnul pe nori, întâmpinându-L într-un trup nemuritor și nestricăcios (I Tesaloniceni 4, 17).”