Luca 13, 1-9

„În vremea aceea au venit unii la Iisus, vestindu-L despre galileenii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Și El, răspunzând, le-a zis: Credeți oare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți galileenii, fiindcă au suferit acestea? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Sau cei optsprezece, peste care s-a surpat turnul în Siloam și i-a ucis, gândiți oare că ei au fost mai păcătoși decât toți oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către lucrătorul viei: Iată, trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Dar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în anul care vine; iar de nu, îl vei tăia.”

Curajul pocăinței

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 777-778

„Dacă vrei să cobori la izvor, nimeni nu te împiedică. Harul nu se termină, nu se cheltuieşte, este un izvor care curge necontenit. Din plinătatea lui toți ne vindecăm şi la suflet şi la trup (Evrei 11, 31). Să ne apropiem, dar, şi acum. Rahav era o desfrânată şi s-a mântuit! Tâlharul era un ucigaş şi a ajuns cetățean al raiului (Luca 23, 43)! Iuda a fost cu învățătorul şi a pierit! Tâlharul a fost pe cruce şi a ajuns ucenic! Acestea-s minunile lui Dumnezeu. Aşa au ajuns vestiți magii! Aşa a ajuns evanghelist vameşul! Aşa a ajuns apostol hulitorul!”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 62

„(...) de aceea iartă pe desfrânate, primeşte pe vameşii ce se îndreptează şi îi face propovăduitori ai Evangheliei (Matei 9, 9; 21, 31). De aceea împacă pe tâlharii ce-L mărturisesc şi-şi cumpără mântuirea prin moarte, cu ajutorul fricii, şi-i duce cu Sine în rai, asigurându-le făgăduințele bunătăților viitoare (Luca 23, 43). De aceea cumințeşte pe prigonitorii înfuriați şi-i hirotoneşte apostoli ai neamurilor în locul Lui, pentru râvna lor (Fapte 9, 1). Acestea toate le face, ca să cunoaştem iubirea Lui de oameni şi blândețea Lui şi să nu ne pierdem nădejdea cu uşurință cu privire la noi când păcătuim. Iar față de cei ce păcătuiesc să nu rămânem fără milă şi învârtoşați, odată ce avem pe Dumnezeu făcut pilda noastră.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 775

„Rău este să nu alegi de la început binele; dar mai mare e răul când nici nu vrei să te schimbi. Aceasta mai cu seamă îi face răi pe mulți oameni. (...) Nimeni să nu mai fie aşa, ci chiar de-ar fi căzut în cel mai mare păcat, să nu deznădăjduiască de schimbarea lui în bine. Îi este uşor să se ridice chiar din adâncurile răutății.”