Luca 14, 1, 12-15

În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa unuia dintre mai-marii fariseilor, ca să mănânce pâine. Şi a zis celui care-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi, că ei nu pot să-ţi răsplătească, ci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. Şi, auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!

A milui înseamnă a fi om!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LII, IV, în PSB, vol. 23, pp. 607-608

„Meseria aceasta (milostenia) te face mai puternic decât sofiștii și retorii; cei care strălucesc în aceste meserii au o mulțime de oameni care îi invidiază; dar cei care strălucesc în meseria aceasta au o mulțime de oameni care se roagă pentru ei. Sofiștii și retorii stau înaintea scaunului de judecată omenesc și iau apărarea celor nedreptățiți, iar adeseori apără chiar pe făcătorii de rele; meseria aceasta însă stă înaintea scaunului de judecată al lui Hristos; și nu face numai meseria de apărător, ci înduplecă chiar pe Judecător să fie de partea celui judecat și să-l achite. Să fi făcut mii de păcate, te încununează și te laudă. Că spune Hristos: Dați milostenie și toate vor fi curate (Luca 11, 41). (...)

Desființează oratoria de pe pământ, și viața nu se va vătăma cu nimic. Viața a existat multă vreme înainte de a fi oratoria; dar dacă desființezi milostenia, toate se duc și pier. (...) Din pricina aceasta Dumnezeu n-a lăsat milostenia numai pe seama rațiunii, ci multe părți ale ei le-a pus sub tirania legilor naturii. Potrivit acestor legi, părinții miluiesc pe copii, copiii pe părinți. (...) Potrivit acestor legi se fac legăturile între frați, între rude, între necunoscuți, în sfârșit legăturile de la om la om. Suntem înclinați din fire spre milostenie. Aceasta ne face să ne revoltăm când oamenilor li se face nedreptate, să ni se zbată inima când vedem că cineva este ucis; și plângem când vedem pe cineva îndurerat. (...)

Gândindu-ne, dar, la toate acestea să ne ducem noi înșine la școala milosteniei și să ducem și pe copiii și cunoscuții noștri. Înainte de alte lucruri, omul să învețe să miluiască. Pentru că a milui înseamnă a fi om! Mare și cinstit lucru este omul milostiv (Proverbe 20, 6). Dacă nu ești milostiv, ai încetat de a fi om! Milostenia ne face înțelepți. Pentru ce te minunezi când spun că a milui înseamnă a fi om? Spun încă ceva mai mult: A milui înseamnă a fi Dumnezeu. Fiți milostivi, spune Hristos, ca și Tatăl vostru (Luca 9, 36).Să învățăm dar să fim milostivi pentru toate aceste pricini, dar mai cu seamă pentru că și noi avem nevoie de multă milă. Să nu socotim că trăim atâta vreme cât nu facem milostenie. ”