Luca 14, 1, 12–15

„În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa unuia dintre mai-marii fariseilor, ca să mănânce pâine. Și a zis celui care-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi, că ei nu pot să-ți răsplătească, ci ți se va răsplăti la învierea drepților. Și, auzind acestea, unul dintre cei ce ședeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!”

Cum se săvârșește milostenia

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXXIV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 9

„…să privim pe săraci ca nişte binefăcători, ca pe nişte oameni ce sunt pricină mântuirii noastre. Aşa să privim pe săraci! Să le dăm cu dărnicie şi cu fața veselă; să nu le refuzăm niciodată datul, ci să le vorbim cu multă blândețe şi să ne purtăm cu ei cu multă bunătate. Pleacă săracului urechea ta şi cu blândețe răspunde-i lui cele de pace (Înțelepciunea lui Isus Sirah 4, 8), pentru ca şi înainte de a-i da ceva, cu blân­dețea cuvintelor tale, să-i ridici sufletul lui zdrobit de multa-i sărăcie. Că mai bun este cuvântul decât datul (Înțelepciunea lui Isus Sirah 18, 16). Ştie şi cuvântul să întărească sufletul şi să dea mângâiere! Când facem, deci, milostenie să nu ne uităm numai la săracul care primeşte milostenia noastră, ci să ne gândim şi la Cine este Cel Ce primeşte darul pe care-l dăm noi săracului şi a făgăduit răsplată pentru ceea ce dăm.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, pp. 218-219

„Mărimea milosteniei nu stă în mulțimea banilor, ci în mărinimia celor ce fac milostenie. De aceea este primit cel ce dă un pahar de apă (Matei 10, 42) de aceea a fost primită văduva care a aruncat în cutia bisericii doi bănuți (Luca 21, 2-4), ca să cunoaştem că totdeauna Stăpânul universului cere cu inimă largă. Adeseori poți vedea oameni cu puține averi făcând milostenii îmbelşugate, pentru că fac din toată inima milostenie; şi iarăşi dimpotrivă poți vedea oameni cu multe averi care fac milostenii mai puține decât cei cu mici averi, din pricina sufletului lor chițibuşar.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVIII, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 564-565

„Dacă dai de mâncare unui sărac ca să-l insulți, apoi fapta ta e mai cumplită decât dacă l-ai omorî; dar dacă-i dai de mâncare ca să-i vii în ajutor şi să-i fii de folos, atunci fapta ta este mai bună decât dacă ai scăpa de la moarte un osândit. Făcând altfel însă îl înjoseşti mai mult decât pe slugile tale; că slugile tale au mai mult curaj şi mai multă libertate decât el în gând şi mişcări. Dacă te vei purta aşa îl vei face egal cu îngerii. Liberează-te, dar, şi pe tine şi pe el!”