Luca 18, 15-17; 26-30

„În vremea aceea aduceau la Iisus pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.”

Cum va fi în Împărăția cerurilor

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXXIV, 2-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 242-243

„La învierea trupurilor - ale căror suflete mai înainte au fost înviate şi mai înainte au fost preaslăvite - atunci şi trupurile vor fi luminate şi slăvite, cu slava şi lumina cu care sufletul încă de acum este luminat şi preaslăvit, pentru că Domnul este casa, cortul şi cetatea lor. Ei vor fi îmbrăcați cu un cort ceresc - care nu este făcut de mână - cu slava luminii cereşti, devenind fii ai luminii (Ioan 12, 36); ei nu vor mai privi unul la altul cu ochi viclean, pentru că viclenia va fi îndepărtată. Nu va mai fi atunci bărbat sau femeie, rob sau liber (Galateni 3, 28), toți se vor transforma în natură divină, vor deveni Hristoşi dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu. (...) Odihnindu-se toți într-o singură lumină, vor privi unul către altul şi această privire îi va face să strălucească iarăşi, în adevăr, în contemplarea adevărată a luminii celei de negrăit! Astfel, aceş­tia se văd unii pe alții în multe chipuri, în glorii divine multiple şi variate, fiecare priveşte cu uimire la slava celuilalt şi se bucură cu bucurie de negrăit. Vezi tu, cât de neînțeleasă şi de negrăit este slava lui Dumnezeu; (este plină) de o lumină de negrăit, de taine veşnice şi de bunuri nenumărate. După cum în lumea cea văzută nimeni nu poate să cunoască (toate) plantele de pe pământ, (...) după cum este imposibil să cunoască cineva mărimea cerului, locul şi drumul stelelor, tot aşa este imposibil a spune şi a cunoaşte bogăția - fără margini şi de necuprins cu mintea - a creştinilor. Şi dacă aceste creaturi sunt atât de mari şi de neînțeles de oameni, cu cât mai mare (şi de necuprins cu mintea) este Cel ce le-a făcut pe ele. De aceea, se cuvine să se bucure şi să se veselească cineva că o astfel de bogăție şi moştenire s-a pregătit pentru creştini (atât de mare), că nimeni nu poate s-o exprime şi s-o descrie. Se cuvine, deci, să fie îm­brățişată cu zel şi smerenie lupta creştinilor, pentru a dobândi acea bogăție. Pentru că moştenirea şi partea creştinilor este Însuşi Dumnezeu.”