„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună
Luca 20, 1-8 (Cărturarii și bătrânii în dialog cu Iisus Domnul)
„În vremea aceea, pe când Iisus învăța poporul în templu și binevestea, au venit preoții și cărturarii, împreună cu bătrânii, și L-au întrebat, zicând către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce Ți-a dat această putere? Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt și spuneți-Mi: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: din cer, va zice: Pentru ce n-ați crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan a fost proroc. Și au răspuns că nu știu de unde este. Atunci Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.”
Neștiința nu exonerează
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre pruncii morți prematur, către Hierios, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 418
„(...) Neștiința dovedește, dimpotrivă, lipsa oricărei dorințe de a cunoaște, sau mai curând negarea însăși a acestei dorințe. Căci, dacă nu simțim nici o dorință de a ne apropia de Dumnezeu, fără îndoială că ne-am îndepărtat de El (ceea ce constituie răul cel mai mare), așa încât e logic până la urmă de ce chiar și un om, care până la un moment dat săvârșea binele, va ajunge să deschidă ușa răului, care să intre în sufletul lui. Săvârșirea binelui constituie un fel de leac pentru suflet, în schimb, cine nu tinde mereu spre tainele Evangheliei, unul ca acela nu se va putea vindeca.”
Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul), Cap. XII, 122.1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 161
„(...) Definind neștiința un fel de nebunie, mărturisesc (filosofii - n.n.) că majoritatea oamenilor nu sunt decât nebuni.”
Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul), Cap. I, 4.1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 71
„(...) Mai nesimțitor decât pietrele este omul cufundat în neștiință.”
Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul), Cap. II, 25.1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 85
„Cele două piscuri ale neștiinței sunt: necredința în Dumnezeu și superstiția.”
Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul), Cap. X, 99.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 146
„Neștiința e pricina legilor nelegiuite și a reprezentărilor ceremoniilor înșelătoare; neștiința a adus peste neamul omenesc zei funești și idoli odioși, născocind multe chipuri de demoni; neștiința a pus peste cei care i-au urmat pecetea unei morți îndelungate.”
Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea I, Cap. VI, 29.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 183
„Neștiința dă naștere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate, pentru că ni-i slăbită vederea față de adevăr. Cunoștința este deci luminare; ea alungă neștiința și ne dă puterea de a vedea bine.”
(Pr. Narcis Stupcanu)