Luca 20, 27-44

„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris: «Dacă moare fratele cuiva, având femeie, și el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeia văduvă și să ridice urmaș fratelui său». Erau, deci, șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără de copii. Și a luat-o al doilea și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea; și, tot așa, toți șapte n-au lăsat copii și au murit. La urmă a murit și femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia, căci toți șapte au avut-o de soție? Și le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumne­zeu, fiind fii ai învierii. Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe «Dumne­zeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morților, ci al celor vii, căci toți sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățăto­rule, bine ai zis. De aceea nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuși Da­vid spune în Cartea Psalmilor: «Zis-a Domnul Dom­nului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?”

Fiii lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Cheremon, Cap. IX, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 507

„Omul, cu firea sa slabă și șubredă cum este, va fi asemenea lui Dumnezeu numai dacă va întinde dragostea inimii lui întotdeauna asupra celor buni și asupra celor răi, asupra celor drepți și nedrepți. Numai așa va imita bunătatea lui Dumnezeu și, lucrând din sentimentul binelui pentru binele însuși, va ajunge la acea adevărată adopțiune între fiii lui Dumnezeu.”

Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 468

„Rugați-vă - zice - așa: Tatăl nostru care ești în ceruri. Omul nou, renăscut și redat lui Dumnezeu prin grația Lui, spune în primul rând tată, fiindcă de acum a început să fie fiu. La ale Sale proprii - zice - a venit și ai Săi nu L-au primit. Tuturor celor ce l-au primit le-a dat puterea să devină fiii lui Dumnezeu, care cred în numele Lui (Ioan 1, 11-12). Așadar, cel ce a crezut în numele Lui și a devenit fiu al lui Dumnezeu de aici trebuie să înceapă, ca să aducă mulțumiri și să mărturisească anume că el este fiul lui Dumnezeu, când numește pe Dumnezeu din cer tată al lui.”