„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună
Luca 3, 23–38; 4, 1 (Genealogia Mântuitorului)
„În vremea aceea, Iisus Însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Iosif, fiul lui Ioda, fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Mainan, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Iesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Iar Iisus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie.”
Nașterea din veci a Fiului
Origen, Despre principii, Cartea Întâia, IX, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, p.64
„Iar dacă ar avea cineva să susțină că Înțelepciunea n-ar fi existat mai înainte, ci că Ea ar fi venit la ființă abia mai târziu, să ne spună acela de ce Tatăl, Care I-a dat ființa, nu a creat-O mai devreme. Și dacă I-a rânduit la un moment dat un început, când acest suflu s-a pornit din puterea lui Dumnezeu, atunci îl vom întreba iarăși de ce n-a avut loc acest lucru înaintea acelui «început» de care se vorbește? Și astfel, tot căutând întruna ceea ce s-a întâmplat «mai înainte» și împingând tot mai departe întrebările, vom ajunge la urmă să înțelegem că, întrucât Dumnezeu nu a fost niciodată lipsit de putere și de voință, nu a existat niciodată temei sau pricină ca Dumnezeu să nu fi fost în stare vreodată să nu facă binele pe care-l dorea. Acest fapt ne arată că acest «suflu al puterii lui Dumnezeu» a existat în toată vremea și că n-a avut nici un alt început decât pe Dumnezeu Însuși.”
Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul Întâi împotriva arienilor, XI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, p. 166
„Spuneți, deci, răucredincioșilor și răugrăitorilor, ce era atunci când nu era Fiul? Dacă spuneți că Tatăl, hula voastră e și mai mare. Pentru că nu e îngăduit să se spună că Acela era cândva. Căci cândva arată când era El. Dar El era pururea și este și acum, dacă este și Fiul; pentru că El este Cel ce este dacă e și Tatăl Fiului.”
(Pr. Narcis Stupcanu)