Luca 4, 22-30 (Iisus vorbește în sinagogă)

„În vremea aceea se mirau toți de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, Îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul. Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.”

Prorocii și rolul lor în prevestirea lui Mesia

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 83c, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 223-224

„Sensul întregii Scripturi dum­ne­zeiești socotesc că el nu va mai apărea având ceva dificil și inco­erent din pricina părutelor contra­dicții istorice. Căci fiecare din sfinții de la început era, după în­țelesul adevărat, înaintemergător al tainei vestite și preînchipuite de el, propovăduind prin cele ce pătimea și le făcea și le spunea pe Însuși Arhetipul. De aceea pot fi și înlocuiți ei fără greșeală, toți putând ține locul tuturor și fiecare locul fiecăruia; și Scriptura îi nu­mește de obicei pe ei cărți, în locul cărților scrise de ei, și cărțile, în locul lor. Aceasta o arată clar Domnul făcând și numind Ilie pe Ioan Botezătorul, fie pentru egala deprindere a virtuții, cum zic dascălii, și pentru egala curăție a minții în toate și pentru tăria susținută a viețuirii, fie pentru identitatea puterii în har a amândurora, fie pentru alt motiv ascuns, pe care numai Dumnezeu, Care-l numește așa, îl știe, și cei înțelepțiți de El în asemenea taine. Tot aceasta o arată numind Legea «Moise», și cărțile profetice, «proroci», când pune pe patriarhul Avraam să spună către bogatul chinuit în gheenă: Au pe Moise și pe proroci, să asculte de ei (Luca 16, 29). Aici pune în locul dumnezeieștilor cărți scrise de niște autori pe autorii înșiși, adică pe Moise și pe proroci. Și nu e nici o mirare. Căci dacă Unu este Cel propovăduit prin ei, toți pot fi cugetați ca Acel Unu pe care-L propovăduiesc, și fiecare poate fi luat în chip binecredincios în locul tuturor, și toți, în locul oricăruia, cei care au slujit tainei în Vechiul Testament și cei cărora s-a încredințat predica harului Evangheliei. Deci precum poate fi considerat Ioan Botezătorul cu evla­vie ca reprezentând întregul har al Vechiului Testament și slujirea adusă de acela, așa poate fi considerat cu dreptate Ioan ca reprezentând Testamentul Nou și slujirea lui.”

(Pr. Narcis Stupcanu)