Luca 6, 17–23

„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.”

Fericiți veți fi când vă vor prigoni!

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 960-961

„Cine se putea îndoi că ucenicii Mântuitorului nu vor fi supărați de iudei, nu vor fi disprețuiți de cei ce bolesc de rătăcirea elinilor, fiind nu plăcuți, ci mai degrabă greu de suportat de către cei obișnuiți cu iubirea de plăceri și care-și consumă viața în desfătări? Dar dacă ucenicii Mântuitorului, deși știau că vor avea de purtat povara urii celor amintiți, se vor sili cu și mai multă râvnă să câștige dragostea celor ce vor boli de acestea, cum nu e vădit tuturor că nu s-ar fi făcut vestiți necomunicând numai cuvântul ce le putea fi acestora de folos, ci, mai degrabă, predând, contrar plăcerii acelora, învățătura folositoare și mustrându-i cu îndrăzneala cea de la Dumnezeu, nevorbind și neexplicând ceea ce e plăcut fiecăruia? Era deci necesar îndemnul să nu caute să placă altora și să nu se sperie, ajutându-se chiar și de ura unora pentru a-i sfătui spre ceea ce le este de folos. Așa îl vedem făcând și pe Pavel și spunând limpede: Căci acum caut bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos (Galateni 1, 10).

(...) Să nu se socotească (zice Domnul) nicidecum împovărător lucru a fi urât, de vreme ce Eu însumi am pătimit aceasta mai îna­inte. Căci sunt Domnul și Învă­țătorul. Socotesc că nu e greu de arătat că spre pieirea capului lor L-au urât pe Hristos Însuși cei ce au ales să cugete cele din lume și care au disprețuit bunătățile cerești. Căci El Însuși a spus în Evanghelii către unii: Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele (Ioan 7, 7). Deci cele ale Lui sunt un model pentru Sfinții Apostoli și de aceea le poruncește să meargă pe urmele Lui, când spune iarăși în alt loc: Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea (Matei 5, 11).”