Luca 6, 24-30

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, bogaților, că vă luați pe pământ mângâierea voastră! Vai vouă, celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi! Vai vouă, celor ce astăzi râdeți, că veți plânge și vă veți tângui! Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine! Căci tot așa făceau prorocilor mincinoși părinții lor. Iar vouă, celor ce ascultați, vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te lovește peste obraz, întoarce-i și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și cămașa; oricui îți cere, dă-i; și de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.”

Cum învingem răutatea

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVIII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 233-234

„ - Ce? Nu trebuie să ne împotrivim celui rău? aş putea fi întrebat.

Trebuie, dar nu aşa, ci cum a poruncit Hristos: Să suferim de bună voie răul. Numai aşa vei birui răul. Nu stingi focul cu foc, ci cu apă. Dar ca să afli că şi în Legea Veche cel ce suferă răul biruiește şi că el este cel încununat, cercetează istoria Vechiului Testament şi vei vedea că acela ajunge în fruntea celorlalți. Cel care a început răul este socotit că a scos doi ochi: şi ochiul aproapelui lui şi pe al lui. De aceea pe bună dreptate este urât şi învinuit de toți. Dimpotrivă, cel căruia pe nedrept i s-a scos ochiul este socotit nevinovat, chiar dacă plăteşte cu aceeaşi măsură. De aceea mulți îl compătimesc, pentru că îl socotesc nevinovat chiar după săvârşirea acestei fapte rele. Nenorocirea este aceeaşi şi pentru unul şi pentru altul; dar slava nu mai e aceeaşi nici la Dumnezeu, nici la oameni. De aceea nici nenorocirile lor nu sunt la fel.

Mai înainte Domnul spusese: Cel care se mânie pe fratele lui în zadar şi-l face nebun, vinovat va fi gheenei focului  (Matei 5, 22). Acum Hristos cere mai multă filozofie; nu porunceşte numai ca cel nedreptățit să stea liniştit, ci să-i dea celuilalt prilejul să facă şi mai mare rău, întinzându-i şi celălalt obraz. Hristos spune aceasta nu pentru a legiui că trebuie să întoarcem obrazul când suntem loviți peste obraz, ci pentru a ne învăța că trebuie să suferim răul în toate celelalte împrejurări din viață. După cum atunci când Domnul a spus: Cel ce spune fratelui său nebun, va fi vinovat gheenei, n-a vorbit numai de această insultă, ci de orice fel de insultă, tot astfel şi aici n-a legiuit să suferim cu curaj numai pălmuirile, ci să nu ne tulburăm orice rău am suferi. Pentru aceasta dincolo a dat ca pildă cea mai grea insultă, iar aici lovirea peste obraz, care pare cea mai insultătoare lovire. Prin porunca aceasta Hristos Se adresează şi celui care loveşte şi celui lovit. Cel lovit nu se socoteşte lovit, dacă e pregătit să filozofeze aşa - că nici nu va simți lovitura, pentru că se vede mai mult un luptător decât un om lovit -, iar cel care loveşte, ruşinat de purtarea celui lovit, nu mai dă a doua lovitură chiar dacă ar fi mai sălbatic ca o fiară, ci se va osândi şi pentru lovitura de mai înainte.”