Luca 8, 16-21

„Zis-a Domnul: Nimeni, aprinzând făclia, nu o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Că nu este nimic tăinuit care să nu se arate și nimic ascuns care să nu se cunoască și să nu vină la vedere. Luați seama, deci, la felul cum auziți: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce i se pare că are se va lua de la el. Și au venit la El mama Lui și frații Lui; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulțimii. Și I s-a vestit: Mama Ta și frații Tăi stau afară și voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama Mea și frații Mei sunt aceștia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc.”

Cine ascultă Cuvântul lui Dumnezeu i se va da...

Origen, Despre principii, Cartea a II-a, IV, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, p. 182

„Și după cum ochiul umblă în chip firesc după lumină și după vedere, după cum, la rândul lui, corpul nostru își dorește în chip firesc mâncare și băutură, tot așa și cugetul nostru poartă în el o dorință firească și specifică de a cunoaște adevărul dumnezeiesc și cauzele lucrurilor. Pe de altă parte, această dorință nu ni s-a dat de la Dumnezeu ca să nu ni se împlinească niciodată sau să nu ni se poată împlini niciodată, altfel s-ar putea afirma că în zadar ar fi sădit în noi Dumnezeu Creatorul acest dor după cunoaștere dacă omul niciodată n-ar putea să ajungă să dobândească ceea ce dorește. Acesta e motivul pentru care cei care s-au silit, cu mari greutăți, să cerceteze încă din această viață credința și religia nu înțeleg de­sigur decât puține lucruri din comorile numeroase și uriașe ale cunoștinței dumnezeiești, dar totuși, prin faptul că încontinuu caută să cunoască, să înțeleagă și să progreseze în această dorință, ei dobândesc încă de aici, de pe pământ, mult folos sufletesc ca unii care s-au întors cu totul spre gustul și dragostea de a căuta adevărul și s-au făcut mai primitori pentru învățătura viitoare. Lucrurile se petrec ca și atunci când ai vrea să pictezi un portret: înainte de a începe să pictezi statura persoanei respective se face o schiță ușoară a trăsăturilor și a formelor corporale care urmează să se picteze, în chipul acesta fiind clar că pe urmele picturii schițate se poate mai ușor executa portretul cerut; tot așa se întâmplă și la cu­noașterea adevărului dacă schița sau planul au fost desenate pe «tablele inimii noastre» (II Corinteni 3, 3) cu condeiul Domnului nostru Iisus Hristos. Poate de aceea s-a și zis: «Celui ce are i se va mai da și-i va prisosi» (Matei 25, 29). E limpede, dar, că cei care au încă din această viață o schiță oarecare a adevărului căutat și a cunoașterii, acelora li se va adăuga în viitor frumusețea chipului desăvârșit.”