Luca 9, 37–43

„În vremea aceea, când S-a coborât Iisus din munte, L-a întâmpinat popor mult. Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, zicând: Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că este singurul meu copil; și iată, un duh îl apucă și îndată strigă și-l zguduie cu spume și cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Și m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, și n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Și apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat și a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său. Iar toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.”

Diavolul poate fi înfrânt

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pp. 446-447

„Dregătoria lui este de conducător, tot potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră este împotriva începătoriilor, împotriva conducătorilor întunericului acestuia (Efeseni 6, 12). Locul în care-și are sediul conducerea lui este aerian, după cum spune același apostol: Împotriva conducătorului, care stăpânește în văzduh, a duhului, care lucrează acum în fiii neascultării (Efeseni 2, 2). De aceea se numește și conducător al lumii, deoarece conducerea lui se exercită în jurul pământului. Așa spune Domnul: Acum este judecata lumii acesteia; acum conducătorul lumii acesteia se va izgoni afară (Ioan 12, 31) și iarăși: Vine conducătorul lumii acesteia și în Mine nu va găsi nimic (Ioan 14, 30).

Dar pentru că s-a spus despre oastea diavolului că sunt duhuri ale răutății întru cele cerești (Efeseni 6, 12), trebuie să se știe că Scriptura numește de obicei văzduhul cer, ca în următoarele texte: Păsările cerului (Matei 6, 26) și: Se suie până la ceruri (Psalmi 106, 26), adică se suie până în regiunile cele mai înalte ale văzduhului. Pentru aceea și Domnul a văzut pe satan ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18), adică a căzut din propria sa conducere și a ajuns jos, ca să fie călcat în picioare de cei care nădăjduiesc în Hristos. Că Domnul a dat putere ucenicilor Lui să calce peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului (Luca 10, 19).

Așadar, pentru că a fost doborâtă tirania diavolului, iar spațiul din jurul pământului a fost curățit prin patima cea mântuitoare, care a împăcat cele de pe pământ și cele din cer (Coloseni 1, 20), ni se făgăduiește Împărăția cerurilor. Sfântul Ioan Botezătorul a spus: S-a apropiat Împărăția cerurilor (Matei 3, 2), iar Domnul, în toate cuvântările Lui, predică Evanghelia Împărăției (Matei 4, 23). (...) Și, pe scurt, nenumărate sunt strigătele de biruință care vestesc completa zdrobire a dușmanului; așa că întru cele de sus noi nu mai avem de dus o luptă, nici război; nu mai există nici un potrivnic care să ne îndepărteze de viața cea fericită.”