Marcu 1, 23-28

„În vremea aceea era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu! Și Iisus l-a certat, zicând: Taci și ieși din el! Și, scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. Și s-au spăimântat toți, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este această învățătură nouă și cu putere? Că și duhurilor necurate le poruncește și I se supun. Și a ieșit vestea despre El îndată pretutindeni, în toată împrejurimea Galileei.”

Puterea care alungă demonii

Origen, Contra lui Celsus, Cartea I, Cap. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, pp. 33, 34

„Nu știu, apoi, din ce pricină declară Celsus următoarele: «Creș­tinii par a exercita o atracție puter­nică prin invocarea numelor unor demoni», făcând aluzie, cred, la exorciștii care-i alungă pe demoni. În realitate, cred că aici Celsus defaimă Evanghelia, căci nu prin invocări par a exercita ei influență, ci prin rostirea numelui lui Iisus, atunci când e pus în legătură cu citirea pasajelor din viața Lui. Într-adevăr, această citire e în stare adeseori să-l alunge pe demon din om, mai ales când cei ce le citesc rostesc cuvintele dintr-o dispoziție curată de adevărată credință. De altfel puterea numelui lui Iisus e atât de mare asupra demonilor, încât, adeseori, are efect asupra lor chiar dacă lectura e făcută de niște păcătoși. Căci iată cum învață Iisus: Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am prorocit și nu în numele Tău am scos demoni și nu în numele Tău minuni multe am făcut? (Matei 7, 22)” 

Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXXVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, p. 216

„Dar, scoțând pe demoni, nu trebuie să ne lăudăm. Nici să ne mândrim cu vindecarea bolilor. Nici să ne minunăm de cel ce scoate demoni, iar pe cel ce nu-i scoate să-l disprețuim. Ci să cunoască cineva nevoința fiecăruia şi fie să o imite şi să o râvnească, fie să se îndrepteze. Căci nu este al nostru a face semne. Aceasta aparține Mântuitorului. Căci a spus ucenicilor: Nu vă bucurați că vi se supun demonii, ci că numele voastre s-au scris în ceruri (Luca 10, 20). Căci faptul de-a ni se fi scris numele în cer e o mărturie a virtuții şi vieții noastre. Iar a scoate dracii e un dar dat de Mântuitorul. De aceea celor ce nu se laudă cu virtutea, ci cu semnele, spunând: Doamne, oare nu cu numele Tău am scos demoni şi nu cu numele Tău am făcut multe puteri?, le-a răspuns: Amin zic vouă, nu vă ştiu pe voi (Matei 7, 22-23). Căci nu ne cunoaşte Domnul căile celor lipsiți de evlavie. Mai ales trebuie să ne rugăm, precum am spus înainte, ca să primim darul deosebirii duhurilor ca, precum s-a scris, să nu credem oricărui duh.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)