Marcu 11, 27-33

„În vremea aceea a intrat Iisus iarăși în Ierusalim. Și, pe când mergea El prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi! Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? Iar de vom zice: de la oameni - se temeau de mulțime, căci toți socoteau că Ioan era într-adevăr proroc. Și, răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.”

Atributele lui Dumnezeu

Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea I, IV (4), în Părinți și Scriitori Bisericești (1985), vol. 64, pp. 64-65

„Ce ești, deci, Dumnezeul meu? Ce ești, întreb, dacă nu Domnul meu? Dar cine este Domn în afară de Domnul? Sau cine este Dumnezeu, în afară de Dumnezeul nostru? (Psalmi 17, 32; Iov 9, 5)

Preaînaltule, Preabunule, Preamilostive, Preadreptule, Preaascunsule, Preaprezentule, Preafrumosule și Preaputernice, statornic și de necuprins, ne­schimbabil, dar schimbând toate, niciodată nou, niciodată vechi, preaînnoindu-le pe toate, căci duci pe cei mândri la smerenie și ei nu știu cine creează, hrănește și înfăptuiește, deși nimic nu-ți lipsește. Iubești și nu Te aprinzi, ești gelos și ești în siguranță, Îți pare rău și nu suferi, Te mânii și ești liniștit, Îți schimbi lucrurile, dar nu-ți schimbi planul; primești ceea ce descoperi și nu ai pierdut niciodată, niciodată lipsit și Te bucuri de câștiguri, niciodată avar, și ceri dobânzi. Ți se dă pe deasupra, ca să fii datornic, și cine are ceva să nu fie al Tău? Dai înapoi datorii, fără să fii dator cuiva, dai datoriile înapoi, nepierzând nimic. Și ce am zis, Dumnezeul meu, viața mea, sfânta mea dulceață, sau ce zice cineva când vorbește despre Tine? Și vai celor care tac privitor la Tine, căci locvace fiind, ei sunt muți.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 6, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1990), vol. 81, p. 50

„(...) mintea prea înțeleaptă, trecându-și prin cele ce se săvâr­șesc potrivit ordinii universului puterile sale la puritatea nematerială a înțelesurilor, deosebește de cele mișcate pe Cel ce mișcă ca pe Unul și singur și simplu exis­tând Însuși de Sine și înțe­le­gân­du-L ca fiind la fel și cauza făcătoare și unică în identitate, Îl cunoaște ca inaccesibil după fire celorlalți, neschimbat pentru că e nemișcat (căci nu are spre ce să se miște Cel ce face și împlinește cele ce sunt și le cuprinde ca Creator și cunoaște toate înainte de facerea lor prin infinitatea puterii).”