Marcu 12, 1-12

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându-L, s-au dus.”

Lăcomia orbește sufletul

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXXVI, IV, în Părinți și Scriitori Biseri­cești, vol. 23, p. 450

„Dacă este ucigaș cel care nu dă săracilor din averile sale, cu mult mai mult cel care ia cele străine. Nu sunt, oare, lacomii și zgârciții mai răi decât mulți tâlhari de drumul mare? Nu sunt răpitorii mai răi decât mulți ucigași, decât mulți jefuitori de morminte?”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A doua convorbire cu părintele Chaeremon, Cap. II, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, p. 515

„(...) Lăcomia este o slujire la idoli. Și pe bună dreptate. Cine nu dă nimic celor lipsiți și pune banii săi, pe care-i păstrează cu îndârjire, mai presus de poruncile lui Hristos, cade în crima idolatriei, stăpânit mai mult de dragostea față de bunurile lu­mești decât de dragostea față de Dumnezeu.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, Scrisoarea a II-a, 15, în Părinți și Scriitori Biseri­cești, vol. 53, p. 31

„Fericit este acela care a putut să stârpească lăcomia, rădăcina viciilor!
Acesta în chip sigur nu se va teme de cântarul judecății de apoi. Lăcomia adesea slăbește simțământul omeniei și strică dreapta judecată (I Tim. 6, 10), făcându-l pe om să cugete că și din evlavie trebuie să aibă un câștig, că înțelepciunea trebuie să-i fie plătită. Dar marea plată a evlaviei și câștigul cumpătării constă în a avea ce este de trebuință.”