„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Marcu 12, 28-37 (Porunca cea dintâi)
„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturarii care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn». Și: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.”
Iubirea aproapelui mai presus de mucenicie
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXVII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 882
„Vezi că dragostea este prin ea însăși cu strălucire lăudată și încununată? (...) De pildă, un om să postească, să trăiască în castitate, să sufere mucenicia, să-i fie ars trupul; iar un altul pentru ajutorarea aproapelui să amâne mucenicia, dar nu numai să o amâne, ci chiar să fugă de mucenicie. Care din aceștia doi va fi mai slăvit după plecarea de aici? Ca să răspund la această întrebare n-am nevoie de multe cuvinte, nici de îndelungată demonstrație. Fericitul Pavel hotărăște și spune: A mă desface și a fi împreună cu Hristos este mai bine; dar a rămâne în trup este mai de trebuință pentru voi (Filipeni 1, 23-24). Vezi, dar, că Pavel a pus ajutorarea aproapelui mai presus de plecarea la Hristos? Că a face voia lui Hristos înseamnă mai cu seamă a fi împreună cu Hristos; iar voia lui Hristos nu este alta decât a te îngriji de folosul aproapelui. Vrei să-ți dau și al patrulea caz? Hristos îl întreabă pe Petru: Petre, Mă iubești tu oare?; apoi îi spune: Paște oile Mele (Ioan 21, 15). De trei ori i-a pus această întrebare și de trei ori i-a spus că aceasta este dovada dragostei (Ioan 21, 16-17). Hristos n-a spus aceste cuvinte numai preoților, ci fiecăruia dintre noi, cărora ni s-a dat în grijă chiar o mică turmă. Să nu disprețuiești turma pentru că e mică. Că Tatăl Meu, spune Hristos, a binevoit întru ei (Luca 12, 32). Fiecare dintre noi are o oaie; să o ducă fiecare la pășunile ce-i priesc.”
(Pr. Narcis Stupcanu)