Marcu 13, 31-37; 14, 1-2 (Ziua Apocalipsei)

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi ziua aceea. Este ca un om care a plecat în altă țară și, lăsându-și casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Privegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața; ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheați! Și după două zile erau Paștile și Azimele. Și arhiereii, și cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleșug, ca să-L omoare. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.”

Moartea sufletească

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Moise, Cap. XIV, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 317

„Fericitul apostol spune că-n astfel de moarte se găsește văduva care petrece în desfătări: «Văduva care petrece în desfătări, chiar în viață, moartă este». Sunt mulți așadar care, trăind în acest trup, sunt morți, în iad, unde nu pot lăuda pe Dumnezeu, și dimpotrivă sunt alții care, deși morți cu trupul, binecuvântează pe Dumnezeu în duh și-L laudă, precum spun aceste cuvinte: «Binecuvântați-L pe Domnul, duhuri și suflete ale celor drepți» și: «Toată suflarea să laude pe Domnul». Și în Apocalipsă se spune că sufletele celor uciși nu numai că-L laudă pe Dumnezeu, dar se și roagă Lui.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 283

„Moartea cea adevărată înăuntru se ascunde, în inimă, iar omul moare (cu adevărat) înlăuntrul lui.”

Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea a XIII-a, XXI, (30), în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1985), vol. 64, p. 304

„(...) Trufia înălțării și desfătarea poftei și otrava curiozității sunt mișcările unui suflet mort, pentru că nu moare așa ca să fie lipsit de orice mișcare, ci pentru că se desparte de izvorul vieții moare, și în acest mod este luat în primire de veacul (Romani 12, 2) care trece și se potrivește lui.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul VII, VII, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (2011), vol. 4, p. 394

„Primesc săgețile lui Dumnezeu cei care au primit mai dinainte și au în ei săgețile aprinse ale diavolului. Pentru aceasta a spus [psalmistul]: Săgețile Lui le-a lucrat pentru cei care ard (Psalmi 7, 13). Ard și topesc sufletul: iubirile trupești, pofta de bani, mânia aprinsă, întristarea și teama ce înstrăinează de Dumnezeu. Desigur, rămâne neatins de săgețile cele aducătoare de moarte cel care nu este rănit de săgețile dușmanului și este îmbrăcat cu panoplia lui Dumnezeu.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)