Marcu 15, 1-15 (Convorbirea dintre Iisus și Pilat)

„În vremea aceea arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești Împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îi aduceau multe învinuiri, însă El nu le răspundea nimic. Atunci Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. Iar la sărbătoarea Paștilor le elibera un întemnițat, pe care-l cereau ei. Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răzvrătiți, care în timpul răscoalei săvârșiseră ucidere. Și mulțimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obișnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe Împăratul iudeilor? Fiindcă știa că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie. Dar arhiereii au întărâtat mulțimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând, din nou le-a zis: Ce voi face, deci, cu Cel despre care ziceți că este Împăratul iudeilor? Ei iarăși au strigat: Răstignește-L! Însă Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau: Răstignește-L! Și Pilat, vrând să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.”

Utilizarea adevărului cu viclenie

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1.109

„Aici oare nu trebuia mai întâi să se folosească de o cercetare exactă pentru a cunoaște cine și de unde este Hristos? Și dacă ar fi fost aflat că minte, să-L fi învinuit cu toată dreptatea, iar dacă spunea adevărul, să I se închine. Pentru ce, părăsind cercetarea Sfintelor Scripturi, coborâți numai la contrazicere și ați făcut din adevăr un pretext pentru a acuza? Căci trebuia ca, spunând lui Pilat că S-a făcut Fiul lui Dumnezeu, să-L acuzați și de lucrurile Dumnezeirii și să condamnați și marile și minunatele Lui fapte. Mai trebuia să spuneți că un mort de patru zile a fost readus la viață numai prin cuvântul Mântuitorului (Ioan 11, 1 ș.u.). Trebuia să amintiți și de unicul fiu al văduvei, și de copila căpeteniei sinagogii. Trebuia să amintiți și de acel cuvânt foarte potrivit Dumnezeirii spus către fiul văduvei: Tinere, ție îți zic, scoală! (Luca 7, 14), iar către copilă: Copilă, scoală-te! (Luca 8, 54). Trebuia să-i spuneți lui Pilat că a dăruit orbilor vederea și leproșilor curățirea, și, pe lângă acestea, că, printr-un singur cuvânt de certare, a potolit sălbatica mișcare a mării și vânturile furioase, și toate celelalte pe care le-a făcut Hristos. Dar pe acestea toate le acoperă în chip nemulțumitor cu tăcerea și, trecând cu viclenie peste cele prin care putea fi văzut ca Dumnezeu, se folosesc numai de unele decla­rații mincinoase. Netrebnicii strigă către un om de alt neam, care nu cunoștea Dumnezeiasca Scriptură și vedea pe Iisus ca Om: S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)