Marcu 3, 6-12

„În vremea aceea fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, au plecat spre mare și mulțime multă din Galileea L-a urmat. Mulțime mare din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El. Și a zis ucenicilor Săi să I se aducă o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Și El le certa mult, ca să nu Îl vădească.”

Unde sălășluiește Cuvântul lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Nesteros, Cap. XVI, 4-9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 565-566

„Despre aceştia, care par a dobândi un oarecare chip al ştiinței sau despre cei ce stăruie în citirea cărților sfinte şi în învățarea pe dinafară, cu grijă, a Scripturilor, dar nu-şi părăsesc viciile trupeşti, se spune frumos în Pilde: Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte (Pildele lui Solomon 11, 22). Într-adevăr, la ce-i foloseşte cuiva să exprime cu podoaba cuvintelor cereşti şi cu acea înfățişare înaltă a Scripturilor, dacă prin simțăminte şi fapte urâte tăvăleşte în noroi frumusețea credinței şi o pătează cu murdăria poftelor sale? Ştiința, care este podoabă pentru cel ce o foloseşte cum trebuie, pe aceştia nu numai că nu-i poate înfrumuseța, dar îi umple de şi mai multă murdărie. Căci nu e frumoasă lauda din gura unui păcătos (Ecclesiasticul 15, 9). (...) Această ştiință adevărată şi duhovnicească este atât de departe de acea erudiție a veacului, care este pătată de murdăria viciilor trupeşti, încât ştim că uneori ea a înflorit, în chip minunat, chiar la unii dintre cei simpli şi neştiutori de carte. Aceasta o arată foarte limpede apostolii şi bărbații cuvioşi, care nu se îngâmfau în mulțimea de frunziş nefolositor, ci se plecau sub povara roadelor ştiinței duhovniceşti. Despre aceştia este scris în Faptele apostolilor: Văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se minunau de ei (Fapte 4, 13). Şi de aceea, dacă-ți este în grijă să ajungi la mireasma nestricată a acesteia, mai întâi osteneşte-te din toate puterile să obții de la Domnul adevărata neprihănire. Nimeni în care domnesc încă patimile trupeşti, şi mai ales desfrânarea, nu va putea stăpâni ştiința duhovnicească. Căci «În inima celui bun va sălăşlui înțelepciunea» şi: «Cine se teme de Domnul va găsi ştiința împreună cu dreptatea». (...) Când, aşadar, prin această învățătură şi în această ordine vei ajunge şi tu la ştiința duhovnicească, vei avea atunci, fără îndoială, precum am spus, în­vățătura nu nevrednică şi deşar­tă, ci vie şi rodnică, sămânță a cuvântului mântuitor, care a fost semănată de tine în inimile ascultătorilor.”