Marcu 5, 22-24, 35-43; 6, 1 (Învierea fiicei lui Iair)

„În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai-marii sinagogii, anume Iair, și, văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte; ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască. Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea. Pe când El încă vorbea, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. Și au venit la casa mai-marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și, intrând, le-a zis: De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei Îl luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce Îl însoțeau și a intrat unde era copila. Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talitá, kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! Și îndată a înviat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. Dar El le-a poruncit cu stăruință ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după Dânsul.”

Nu te teme!

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXIII, XI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 492

„Multe sunt necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul (Psalmi 33, 18). În toate fiind necăjiți, dar nu strâmtorați (II Corinteni 4, 8), spune [Apostolul]. De aceea și Domnul grăiește ucenicilor Lui: În lume necazuri aveți; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33)! Deci, dacă vezi vreodată pe cei drepți că sunt bolnavi, betegi cu trupul, despuiați de averile lor, răniți, necinstiți, cu totul nevoiași și lipsiți de cele de neapărată trebuință, adu-ți aminte că multe sunt necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Cel ce zice că nu s-ar cuveni ca dreptul să aibă necazuri nu spune altceva decât că nu se potrivește unui atlet să aibă adversar. Dacă atletul nu se luptă, ce pricină de cunună ar mai avea? De patru ori s-a spus în psalmul acesta în ce chip izbăvește Domnul de necaz pe cei pe care voiește să-i izbăvească. Prima dată: Căutat-am pe Domnul și m-a auzit și din toate necazurile m-a izbăvit (Psalmi 33, 4); a doua oară: Săracul acesta a strigat și Domnul l-a auzit și din toate necazurile lui l-a mântuit (Psalmi 33, 6); a treia: Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit și din toate necazurile lor i-a izbăvit (Psalmi 33, 16); și ultima: Multe sunt necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul (Psalmi 33, 18). Păzește Domnul toate oasele lor; nici unul din ele nu se va zdrobi (Psalmi 33, 19).”

(Pr. Narcis Stupcanu)