Marcu 6, 54–56; 7, 1–8

„În vremea aceea, ieșind Iisus din corabie, îndată L-au cunoscut cei din ținutul Ghenizaretului. Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Și oriunde intra, în sate sau în cetăți sau în târguri, puneau la răspântii pe cei bolnavi și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El, se vindecau. Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Și, văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci omenești». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor.”

Vindecarea vine de la Dumnezeu

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XLVIII, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 277-278

„De bună seamă că îmi vei spune acestea: Dumnezeu ne-a dat, pentru a ne îngriji trupul, ierburile pământului şi doctoriile; a prevăzut îngrijirile doctorilor de bolile trupului, şi a dispus ca acest (trup), care este făcut din pământ, să poată fi vindecat cu diferite produse ale pământului. Şi eu sunt de acord că aşa stau lucrurile. Însă, ia aminte şi cunoaşte în ce fel şi cui au fost date aceste (mijloace) şi pentru cine le-a rânduit Dumnezeu în marea şi nesfârşita Lui dragoste de oameni. (Au fost date) atunci când omul a călcat porunca pe care o primise, când a devenit obiect al mâniei, când a fost aruncat, din desfătarea paradisului în această lume, ca într-o captivitate şi necinste, sau ca într-o muncă silnică, când a căzut sub stăpânirea întunericului şi a rătăcit din cauza patimilor, atunci când a fost supus patimilor şi bolilor cărnii el, cel care mai înainte era nepătimitor şi scutit de boli. Or, este clar că toți cei născuți din el sunt supuşi aceloraşi patimi. Deci, Dumnezeu a rânduit (toate) acestea pentru cei slabi şi necredincioşi, pentru că, Bun fiind, n-a voit să nimicească în întregime neamul cel păcătos al oamenilor. El a dat oamenilor din această lume şi celor din afară leacuri pentru îngrijirea, vindecarea şi reconfortarea trupului şi a permis celor ce nu pot să se încreadă întru totul în Dumnezeu să se folosească de ele.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 361

„Boala trupului să nu ne slăbească tăria sufletului...”

(Pr. Narcis Stupcanu)