„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Marcu 6, 7-13
„În vremea aceea a chemat Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale: nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare, ci numai toiag; să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Și le zicea: În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo. Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia. Deci, ieșind ei, propovăduiau să se pocăiască. Și scoteau mulți diavoli și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.”
Misiunea apostolilor i înălțimea preoției
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XV, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 185; 187
„Minunat este că au ajuns atât de doriți şi atât de dragi tuturora (apostolii) nu prin linguşeli, nici prin slugărnicii, ci prin asprime, aşa cum lucrează sarea. Să nu vă mirați, le spune Hristos, dacă las la o parte pe ceilalți şi vă grăiesc vouă şi vă atrag spre primejdii atât de mari! Gândiți-vă la câte oraşe, la câte popoare, la câte neamuri am să vă trimit ca păstori! De aceea vreau să nu fiți numai voi înțelepți, ci să faceți şi pe alții înțelepți. Trebuie să fiți foarte pricepuți, pentru că în mâinile voastre stă mântuirea celorlalți. Trebuie să aveți atâta belşug de virtute, pentru ca folosul ei să împrăştie şi la alții. Dacă nu veți fi aşa, nu vă veți fi nici vouă îndestulători. Nu vă întristați, le spune Hristos mai departe, că sunt împovărătoare cele ce vă spun. Dacă ceilalți oameni se strică, pot, prin voi, să se mai întoarcă la starea lor de mai înainte; dar dacă voi vă veți strica, împreună cu voi veți pierde şi pe ceilalți. Deci cu cât vi se încredințează lucruri mai mari, cu atât aveți nevoie de multă râvnă. Pentru aceea spune: Dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai este bună decât să fie aruncată afară şi călcată de oameni (Matei 5, 13). Ceilalți oameni, de-ar păcătui de mii de ori, pot dobândi iertare. Dar dascălul, dacă păcătuieşte, e lipsit de orice apărare şi va primi cea mai mare pedeapsă. (...) Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 15-16). Hristos le spune ucenicilor Săi: Eu am aprins lumina; grija voastră este ca lumina să rămână aprinsă nu numai pentru voi, ci şi pentru cei care se vor bucura de strălucirea ei şi vor fi conduşi la adevăr. Bârfelile şi defăimările nu vor putea umbri strălucirea voastră, dacă veți duce o viață desăvârşită, ca unii ce veți aduce la învățătura Mea întreaga lume. Arătați, deci, o viață vrednică de harul ce-ați primit; după cum harul se propovăduieşte pretutindeni, tot astfel şi vestea faptelor voastre bune merge împreună cu el.”
(Pr. Narcis Stupcanu)