Marcu 6, 7-13 (Trimiterea Apostolilor la propovăduire)

„În vremea aceea a chemat Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale: nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare, ci numai toiag; să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Și le zicea: În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo. Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia. Deci, ieșind ei, propovăduiau să se pocăiască. Și scoteau mulți diavoli și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.”

Pedepsele dreptății divine

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 305

„Unii păcătoși suferă pedepse și aici pe pământ, dar nu scapă nici de pedeapsa de dincolo; dar pedeapsa de dincolo le este mai ușoară, pentru că pedepsele de aici micșorează pedeapsa de dincolo. Ascultă-L pe Hristos, că nefericește Betsaida, spunând: Vai ție, Horazime, vai ție Betsaida, că de s-ar fi făcut în Sodoma minunile care s-au făcut în voi, de mult cu sac și cenușă s-ar fi pocăit. De aceea vă spun vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât vouă (Matei 11, 21-22). Vezi, iubite, că prin cuvântul mai ușor a arătat că vor fi pedepsiți și pe lumea cealaltă și aceștia care au fost pedepsiți aici cu o pedeapsă atât de mare, suferind arderea aceea de vii nemaivăzută și nemaiîntâlnită, dar vor fi pedepsiți mai ușor, din pricină că s-a dez­lănțuit și aici pe pământ asupra lor mânia lui Dumnezeu!”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 254

„Că n-a adus Dumnezeu neamul omenesc pe lume ca să-l pedepsească, ci cu totul dimpotrivă, ca să-i dăruiască desfătarea cu nenumărate bunătăți. De asta Îl vezi mereu amânând, mereu amânând pedepsele.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 306-307

„Uită-te la iubirea de oameni a Stăpânului! Ca un doctor minunat încearcă felurite leacuri, ca să le vindece boala! Boala oamenilor de pe vremea lui Noe era greu de vindecat; de aceea Dumnezeu le-a dat răgaz îndelungat, cu gândul de a-Și întoarce hotărârea mâniei Lui, dacă oamenii își vor veni în fire în acest mare răstimp. Așa are Dumnezeu totdeauna obiceiul! Pentru că are mare grijă de mântuirea noastră, ne prezice pedeapsa pe care vrea să o aducă peste noi tocmai ca să n-o aducă. Că dacă ar vrea s-o aducă, nici nu ne-ar mai spune-o; dar anume o spune, ca noi să aflăm de ea și, cumințiți de frica mâniei Lui, să ne schimbăm, ca să facem fără putere hotărârea Lui.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)