Marcu 8, 11-21

„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?”

Dumnezeu vrea să fim înțelepți

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea Întâi, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 90-91

„Dar Cuvântul lui Dumnezeu «luminează pe tot omul care vine în lume» nu prin învățătură, precum îngerii, sau oamenii, ci mai degrabă ca Dumnezeu, Care, sădind în chip creator în fiecare dintre cei chemați la existență sămânța înțelepciunii, sau a cunoașterii lui Dumnezeu, sau plantându-i fiecăruia rădăcina înțelegerii, îl face astfel făptură rațională, arătând-o părtașă la firea Sa dumnezeiască și făcând să pătrundă în minte, ca niște suflări luminoase, strălucirea Lui negrăită, în modul și sensul știute numai de El. Dar socotesc că nu trebuie să spunem despre acestea lucruri de prisos. De aceea și protopărintele Adam e văzut nu dobândind ca noi, în timp, calitatea de-a fi înțelept, ci îndată, din primul moment al facerii, se arată desăvârșit în înțelegere, păstrând în sine netulburată și curată luminarea dată firii de Dumnezeu și având demnitatea firii nerăpită.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XX-a, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 544

„Înțelepciunea și priceperea, care par cele mai mari și mai trainice bunuri pe care le au oamenii, sunt și ele zadarnice, că îngâmfă și dau omului o înălțime neadevărată; sunt o nimica dacă le lipsește înțelepciunea dată de Dumnezeu. Diavolul a fost isteț și ascuțit la minte, dar n-a reușit cu istețimea lui îndreptată împotriva omului; ceea ce meșteșugea împotriva omului, a meșteșugit, fără să-și dea seama, împotriva lui.”