Marcu 8, 30–34

„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”

Lupta cu ispita

Origen, Despre principii, Cartea a III-a, IV, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 8, p. 222

„Nu trebuie să ne închipuim că ceea ce ne trimit ei (îngerii buni sau îngerii răi) în inimi (fie că-i vorba de gânduri bune, fie rele) ar produce în noi altceva decât o emoție sau un stimulent care ne îndeamnă spre bine sau spre rău. Căci stă doar în puterea noastră, atunci când un duh rău își propune să ne îndemne la rău, să îndepărtăm de la noi cu hotărâre aceste gânduri rele, să ne împotrivim ademenirilor lor pierzătoare și să nu săvârșim nici o faptă rea, după cum tot așa simțim că nu suntem siliți să urmăm în chip forțat nici puterea dumnezeiască atunci când ea ne cheamă să săvârșim binele, căci puterea liberului arbitru rămâne întreagă și într-un caz, și în altul.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. 8, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, p. 419

„Dușmanul se opune înaintării noastre numai îndemnându-ne, și nu obligându-ne să înfăptuim cele rele. De altfel, nici un om n-ar putea să se ferească întru totul de păcatul cu care duhurile vrăjmașe vor să ne ardă sufletul, dacă aceștia vor avea putința de a ne împinge în păcat, așa cum o au pe aceea de a ni-l insufla. Diavolul poate într-adevăr să ne ispitească, dar în noi avem libertatea voinței, prin care primim sau respingem ispitele lui.”

Sfântul Ioan Casian, Așeză­mintele mânăstirești, Cartea a VI-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, p. 191

„Cele de care ne temem să le îngăduim în văzul altora, nici chiar în vreun gând fugar să nu admitem să ia ființă înăuntrul nostru și să nu ne pângărim prin vreun acord nici chiar tacit cu cele de care ne-am rușina să fie cunoscute de oameni. Chiar de s-ar putea să nu ajungă la cunoștința oamenilor asemenea lucruri, to­tuși nu vor putea scăpa cunoaș­terii sfinților îngeri și Însuși Atotputernicului Dumnezeu, cărora nu există secret să le rămână neștiut.”