„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Marcu 9, 33-41 (Cine este întâiul?)
„În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, așezându-Se, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.”
Smerenia - capul virtuții
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 550-551
„- Care-i capul virtuții? m-ai întreba.
- Smerenia. Din pricina asta Hristos cu ea Și-a început predica de pe munte, spunând: Fericiți cei săraci cu duhul (Matei 5, 3). Capul acesta nu-i împodobit cu păr, nici cu bucle, ci are o frumusețe ca aceea care atrage privirile lui Dumnezeu. La cine voi privi, spune Domnul, dacă nu la cel blând și smerit care tremură de cuvintele Mele? (Isaia 66, 2). (...) Capul acesta aduce lui Dumnezeu, în loc de păr și bucle, jertfe bine plăcute. Este altar de aur și jertfelnic duhovnicesc. Că jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit (Psalmi 50, 18). Smerenia este mama înțelepciunii. Dacă ai smerenia, le vei avea și pe toate celelalte. Ai văzut capul? Un cap atât de frumos n-ai văzut niciodată! Vrei să-i vezi și fața? Dar, mai bine spus, vrei s-o cunoști? Deocamdată cunoaște-i culoarea! E roșie, înfloritoare și plină de farmec! Află din ce pricină e așa!
- Din ce pricină?
- Din pricină că roșește și se rușinează! De aceea un înțelept a și spus: înaintea celui rușinos va merge farmecul (Înț. Sir. 32, 11). Frumusețea chipului smereniei răspândește și asupra celorlalte mădulare multă frumusețe. De-ai amesteca mii de culori, nu vei reuși să faci o frumusețe ca aceasta. Dacă vrei să-i vezi și ochii, vezi-i că sunt încondeiați minunat cu bună-cuviință și cu cumințenie; sunt atât de frumoși și de pătrunzători pentru că Îl văd chiar pe Domnul. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8). Gura smereniei este înțelepciune și pricepere, cunoaște cântările cele duhovnicești; inima ei este iscusită în cercetarea Scripturilor, în păzirea adevăratelor învățături, în milostenie, în bunătate. După cum nu-i cu putință să trăiești fără inimă, tot așa nici nu-i cu putință să te mântuiești cândva fără această inimă duhovnicească. Din ea se nasc toate cele bune.”
(Pr. Narcis Stupcanu)