Marcu 9, 42–50; 10, 1

„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o, că mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de  te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împărăția lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea își pierde puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții. Și, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia.”

Sminteala semenilor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia VII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 88.

„Biruiți-vă obișnuința de­șar­tă și vătămătoare, gândin­du-vă că grozăvia nu-i numai aceea că voi care veniți la biserică vă pricinuiți multă vătămare, ca și aceea că sunteți altora mulți pricină de poticnire. Când păgânii și iudeii văd pe unul din voi că vine la biserică în fiecare zi, că ascultă necontenit predica și când îl văd apoi că deodată se arată în hipodrom și că se amestecă cu ei, cum să nu socotească înșelăciune credința noastră, cum să nu aibă despre noi toți aceeași părere? Oare nu auzi pe fericitul Pavel îndemnând cu glas puternic și sfătuind: Nu fiți poticnire (I Corinteni 10, 32). Apoi, ca să nu socotești că porunca aceasta îi privește numai pe creștini, a spus mai întâi: Nici iudeilor, nici elenilor și apoi a adăugat: nici Bisericii lui Dumnezeu.”

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cap. II, Î. 22, R. III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 18, p. 259

„Căci cele necuviincioase și necinstite nu apar în același fel la oamenii de rând și la aceia care ocupă locuri importante. Căci dacă un cetățean sau un oarecare dintre oamenii de rând bate sau este bătut în mod public, scapă vorbe necuviincioase, petrece prin cârciumi și face alte asemenea fapte rușinoase, (acesta) nu va fi băgat în seamă ușor, socotindu-se că cele întâmplate corespund întregului său mod de viață; însă pe cel care a promis o viață perfectă, dacă va neglija și pe cea mai mică dintre îndatoririle sale, toți îl observă ­
și-i impută aceasta ca o rușine.”