Matei 10, 23-31

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: Nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină; și, ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de Acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Și nici una din ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. La voi însă și perii capului toți sunt numărați. Așadar, nu vă temeți; voi sunteți cu mult mai de preț decât păsările.”

Să nu vă pierdeți curajul!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 469

„Luați jugul Meu pe voi și învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihna sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun și sarcina Mea ușoară. (Matei 11, 29-30)

Nu vă temeți, spune Hristos, când auziți de jug! Că este bun! Nu vă înfricoșați că v-am vorbit de sarcină! Că e ușoară!

Dar atunci pentru ce Hristos a spus mai înainte: Strâmtă este ușa și îngustă calea? (Matei 7, 14)

- E strâmtă ușa și îngustă calea când ești trândav, când îți pierzi curajul. Dacă îndeplinești poruncile lui Hristos, ușoară îți va fi sarcina! De aceea a și numit-o acum sarcină!

Dacă ești smerit, blând și îngăduitor. Această virtute este mama întregii filozofii. De aceea, când pe Munte a început să dea legile acelea dumnezeiești, cu această virtute a început. Și acum face iarăși același lucru și dă cea mai mare răsplată, spunând: Nu vei fi numai altuia de folos, ci ție înaintea tuturora; tu te vei odihni, că veți afla odihnă sufletelor voastre. Înainte de bună­tățile cele viitoare îți dă aici pe pământ răsplată; și-ți dă și premiul. Dân­du-Se pe El Însuși ca pildă, Hristos face să fie bine primite cuvintele Sale.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 379-380

„Dar oare ne cere Domnul ceea ce e în afară de puterea firii noastre și ne dă o poruncă ce întrece prin mărimea ei măsurile puterii omenești? Nu face aceasta. Căci nu poruncește să se facă păsări celor cărora nu le-a dat aripi, nici să trăiască sub apă celor ce le-a rânduit viața pe uscat (…) tuturor celorlalte le-a dat o lege potrivită puterii și nu silește nici o făptură la cele mai presus de firea ei…”