Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 10, 32-36; 11, 1 (Mărturisirea lui Hristos)

Matei 10, 32-36; 11, 1 (Mărturisirea lui Hristos)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 01 Iul, 2022

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, și pe fiică de mama sa, și pe noră de soacra sa; iar dușmanii omului vor fi casnicii lui. Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe, prin cetățile lor.”

Consecințele celor care cad în erezie

Sfântul Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 447-448

„Această crimă este mai gravă decât cea săvârșită de unii apostați, care totuși, căinându-se de greșelile lor, se roagă lui Dumnezeu și obțin iertare. Aceștia vin la biserică și se roagă în ea; aceia luptă împotriva Bisericii. Aceștia poate au greșit de nevoie, aceia de bunăvoie se țin de greșeală. Apostatul și-a produs numai sieși vătămare, cel ce a încercat să facă o erezie sau o schismă a amăgit pe mulți, târându-i după sine în greșeală. Unul este pagubă a unui singur suflet, celălalt primejdia multora. Unul înțelege că a greșit, plânge și se căiește; celălalt, îngâmfat în păcatul său și complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii.”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VII-a, Cap. XVI, 95.1.-95.2., în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 536-537

„După cum cineva din om ajunge fiară, la fel cu cei vrăjiți de Circe, tot așa și cel care a părăsit tradiția bisericească și a trecut la părerile ereziilor omenești a încetat de a mai fi om al lui Dumnezeu și de a rămâne credincios Domnului. Dar cel care se întoarce de la această rătăcire, care ascultă Scripturile și-și rânduiește viața lui după adevăr, acela ajunge oarecum din om Dumnezeu.”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VII-a, Cap. XVI, 99.4-99.5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 539

„Ereticii nu sunt binecinstitori de Dumnezeu, pentru că nu se supun poruncilor, adică Sfântului Duh. După cum nu se numesc noi migdalii care n-au fructe, ci cei care au un fruct ce nu se poate mânca, tot așa spunem că ereticii sunt goi de hotărârile lui Dumnezeu și de tradițiile lui Hristos, pentru că sunt întemeietorii unor învățături cu adevărat amare, ca și migdalul sălbatic, afară de unele învățături care, din pricina evidenței adevărurilor lor, n-au putut fi îndepărtate și ascunse.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)