Matei 10, 9-15

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.”

Pacea, un bun neprețuit

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 907-908

„Toată frica va slăbi şi teama se va depărta de la voi. Căci va răsări în voi o putere dumnezeiască, ce va aduce pace minții şi seninătate inimii, ridicându-vă la descoperirea celor mai presus de mintea omenească. Iar acum vă dau vouă pace nu în mod simplu, ci «pacea Mea». Iar aceasta nu era altceva decât a le spune limpede: Vă voi dărui Duhul meu şi voi fi Eu Însumi cu cei ce-L vor primi pe El. Că pacea lui Hristos este Duhul Lui nu e nevoie de multe cuvinte pentru a explica şi dovedi. (...) Precum Fiul este Viață prin fire şi Înțelepciune şi Putere, aşa şi Duhul Lui este şi se numeşte Duhul Vieții, al Înțelepciunii şi al Puterii. Deoarece El este, şi nu altul, cu adevărat şi în mod propriu Pacea, se poate spune şi înțelege în mod cuvenit şi de Duhul că este pacea Lui. De aceea, atribuind în mod propriu firii Sale sau Duhului Său pacea Sa, zice despre El: «Pacea Mea o dau vouă». Iar că şi la sfinții proroci s-a numit astfel Duhul lui Hristos, vei cunoaşte din cuvântul lui Isaia care zice: «Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre pentru noi le-ai făcut» (Isaia 26, 12). Deoarece Legea n-a de­săvârşit nimic, nici n-a fost suficientă pentru a duce pe om la dreapta credință deplină, cere lui Dumnezeu să dea Duhul dumnezeiesc, prin Care împăcându-ne cu Dumnezeu-Tatăl suntem che­mați la iubire - ceea ce aveam înainte -, de la care am plecat din cauza păcatului ce-a pus stăpânire peste noi. Dă-ne, deci, zice, nouă pacea, o, Stăpâne! Căci toate ni le-ai dat nouă. Ceea ce vrea să spună este aceasta: Dă-ne, Stăpâne, pacea, căci atunci vom mărturisi că avem toate şi se va vedea că nu ne mai lipseşte nimic, odată ce ne-a adus plinătatea Hristos. Locuirea lui Dumnezeu în noi prin Duhul este plinirea a tot binele (Coloseni 1, 19). Fiindcă Duhul are puterea să potolească toată tulburarea minții şi să oprească toată frica, făgăduieşte că-L va da ca pe o hrană a bărbăției şi a netulburării, zicând: «Pacea Mea o dau vouă... Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze».” 

(Pr. Narcis Stupcanu)