Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 11, 16–20

Matei 11, 16–20

Data: 30 Iun, 2020

„Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care șed în piețe și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând și bând, și spun: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit.”

Înțelepciunea ne ajută să rămânem liberi

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXXVII-a, 29-32, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1994), vol. 53, pp. 177-178

„Cine este înțelept, dacă nu cel care a ajuns până la înseşi tainele Dumnezeirii şi a cunoscut ascunzişurile înțelepciunii dezvăluite lui? Înțelept este numai cel ce L-a luat pe Dumnezeu drept călăuză pentru a cunoaşte cuibul adevărului. Omul muritor s-a făcut prin har moştenitorul şi urmaşul lui Dumnezeu Cel nemuritor, fiind părtaş la bucuriile cereşti, precum este scris: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi (Psalmi 44, 9). (...) Aşadar, păcătosul robeşte fricii, robeşte poftelor, este rob lăcomiei, rob plăcerii, rob răutății, rob invidiei, şi ți se pare că în acest fel este liber, deşi robeşte mai mult decât cel ce se găseşte sub tiranie. Sunt liberi cei ce trăiesc după legi. Dar legea adevărată este cuvântul drept, legea adevărată nu este săpată în piatră, nici dăltuită în aramă, ci întipărită în cugete şi fixată în simțiri. Astfel, înțeleptul nu este sub lege, ci legea este sub el, având în inima lui lucrarea legii scrisă cu condeiul şi cu meşteşugul firii (Romani 2, 14-15). Oare ne este orbirea atât de mare de nu vedem arătările limpezi ale lucrurilor şi chipurile virtuților? Dacă popoare întregi se supun legilor omeneşti ca să fie părtaşe la libertate, cum este cu putință ca înțelepții să lase şi să părăsească adevărata lege a firii, arătată în chipul lui Dumnezeu, şi adevărata cugetare despre libertate, de vreme ce în acestea este atâta libertate încât de mici nu ştim să slujim viciilor, fiindcă suntem străini de ură, lipsiți de lăcomie, necunoscători ai poftelor? Ce nefericit lucru este deci ca, născuți în libertate, să murim în robie!”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 30

„Înțeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuții. Oriunde se va duce, el îşi va găsi pe toate ale sale. Toată lumea este în stăpânirea lui, fiindcă ştie cum să se folosească de ea.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)