Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 11, 27-30 (Hristos - odihna sufletelor noastre)

Matei 11, 27-30 (Hristos - odihna sufletelor noastre)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 27 Oct, 2020

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.”

Luați jugul Meu... și veți găsi odihnă!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXVIII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 473

„Blândețea este mama tuturor bunătăților. Așadar, nu te teme, nici nu fugi de un jug care-ți ușurează toate greutățile din viață, ci pune-l, cu dragă inimă, pe grumazul tău și atunci îi vei cunoaște bine dulceața. Nu-ți strivește grumazul, ci stă pe grumazul tău numai pentru buna rânduială a vieții tale: să te înduplece să pășești frumos, să te ducă pe calea cea împărătească, să te ferească de prăpăstiile din dreapta și din stânga, să te facă să mergi cu ușurință pe calea cea strâmtă.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIX, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 480-481

„Acum îți voi spune și aceea că, dacă suntem cu mintea trează, nici poruncile lui Hristos nu vor fi grele. Că, iată, moartea s-a călcat, diavolul a căzut, legea păcatului s-a stins, harul Duhului s-a dat, viața durează puțini ani, greutățile vieții s-au împuținat. Și ca să cunoști acestea și din fapte, uită-te cât de mulți oameni au făcut fapte mai mari decât cele poruncite de Hristos; tu însă te temi și de cele ce a poruncit. Ce cuvânt de apărare vei avea când pregeți să îndeplinești ceea ce ți-a poruncit, iar alții sar dincolo de semn? Pe tine te sfătuim să dai milostenie din averile tale; altul însă s-a despărțit de toate averile lui; pe tine te rugăm să trăiești în castitate cu soția ta; altul însă nici n-a cunoscut femeie; pe tine te îndemnăm să nu fii invidios; altul însă din dragostea de om și-a jertfit propria lui viață; pe tine te sfătuim să fii iertător, să nu fii aspru cu cei ce-ți greșesc; altul însă a fost pălmuit și a întors și celălalt obraz. Ce vom zice deci, spune-mi mie? Cum ne vom apăra când nu facem nici poruncile lui Hristos, iar alții ne întrec atât de mult? Și nu ne-ar întrece dacă poruncile lui Hristos n-ar fi fost ușoare. Spune-mi: Cine se topește: cel care invidiază fericirea și bunăstarea altora sau cel care se bucură și se ve­se­lește împreună cu aceștia? Cine bă­nuiește totul și tremură necontenit: cel cast sau desfrânatul? Cine se bucură cu bune nădejdi: cel care ră­pește averile altora sau cel care mi­luiește și dă celui nevoiaș din ale lui?
Gândindu-ne dar la acestea, să nu ne trândăvim de a merge pe căile virtuții, ci să ne pregătim cu toată râvna pentru aceste lupte frumoase: să ne ostenim puțină vreme, ca să luăm cununile cele veșnice și neveștejite.”

(Pr. Narcis Stupcanu)