Matei 12, 30–37

„Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine, risipește. De aceea vă zic: Orice păcat și orice blasfemie se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneți că pomul este bun și rodul lui e bun, ori spuneți că pomul este rău și rodul lui e rău, căci după roade se cunoaște pomul. Pui de vipere, cum puteți să grăiți cele bune, când sunteți răi? Căci din prisosul inimii grăiește gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit.”

Omul bun

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIII, III-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 278

„Că atunci ești om, când faci fapte de virtute. Nu arăți pe om de ai chip de om, de ai ochi, nas, gură, obraji și celelalte membre. Membrele acestea sunt membrele trupului! Om, însă, numim numai pe acela care păstrează chip de om!

– Dar care-i chipul omului?

– Rațiunea!

– Cum? Ceilalți nu sunt înze­-s­trați cu rațiune?

– Da! Dar nu numai atâta! A fi om înseamnă a fi virtuos, a fugi de păcate, a-ți înfrâna patimile rușinoase, a împlini poruncile Stăpânului. Și ca să vedeți că obiceiul Scripturii este de a nu învrednici cu numele de om pe cei care săvârșesc păcate și neglijează virtutea, ascultă că o spune Dumnezeu, așa precum vă spuneam: Nu va rămâne Duhul Meu în oamenii aceștia pentru că sunt trupuri (Facerea 6, 3). «Eu, spune Dumnezeu, i-am înzestrat cu trup și suflet; dar ei, ca și cum ar fi fost îmbrăcați numai în trup, atât au neglijat virtutea, încât au ajuns cu totul trup». Ai văzut că din pricina păcatului îi numește trupuri și nu oameni? Și iarăși, după cum veți vedea, Dumnezeiasca Scriptură îi numește pământ, din pricină că sunt mistuiți de gânduri omenești. Că spune:

Și s-a stricat pământul înaintea lui Dumnezeu. (Facerea 6, 11)

Aici nu vorbește de pământ, ci numește pământ pe locuitorii pământului. În altă parte nu-i numește nici trupuri, nici pământ, nici nu-i socotește a fi în viața aceasta, din pricină că sunt lipsiți de virtute. (...) Ai văzut că Sfânta Scriptură numește om numai pe cel virtuos, iar pe ceilalți nici nu-i socotește oameni, ci uneori îi numește trupuri, iar alteori pământ? De aceea, când Dumnezeiasca Scriptură vrea să facă genealogia dreptului Noe, spune: Noe fiind om. Numai acesta era om; ceilalți nu erau oameni; aveau chip de oameni; dar, prin răutatea voinței lor, trădaseră noblețea firii omenești și în loc de oameni ajunseseră fiare necuvântătoare.”