Matei 12, 38-45 (Semnul lui Iona)

„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre cărturari și farisei, zicând: Învățătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El răspunzând le-a zis: Acest neam viclean și desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona prorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți. Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta și-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și, iată, aici este mai mult decât Solomon. Iar când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici, și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean.”

...și ne izbăvește de cel viclean!

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea Domnească, Cuvântul V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 452

„(...) Căci dacă cel ce nu intră în ispită este numaidecât în afară de cel viclean, și cel ajuns în ispită se află numaidecât în cel viclean, ispita și cel viclean sunt una, după înțelesul lor. Ce ne poruncește, deci, această învățătură a rugăciunii? Să rămânem afară de cele văzute în lumea aceasta. Căci zice în altă parte către ucenicii Săi: Întreaga lume zace în cel rău (viclean). Deci, cel ce voiește să fie în afară de cel viclean va trebui să se despartă de lume. Căci n-ar avea cum să se atingă ispita de suflet dacă nu le-ar întinde celor mai lacomi ca pe o momeală, în acul ei viclean, ocupația lumească. Dar înțelesul cuvintelor ni se face și mai limpede prin alte pilde. Marea este adeseori primejdioasă prin valurile ei. Dar nu și celor ce stau departe de ea. Focul este nimicitor, dar numai materiei ce-i cade în cale. Cumplit e războiul, dar numai celor aflați în linia de bătaie. Precum cel ce voiește să scape de relele războiului se roagă să nu cadă în el, și cel ce se teme de foc se roagă să nu ajungă în el, și cel ce are frică de mare se roagă să nu ajungă la trebuința călătoriei pe mare, la fel și cel ce se teme de ispita celui viclean se roagă să nu ajungă în ea. Iar deoarece, precum am spus înainte, Cuvântul zice că lumea zace în cel rău (viclean), iar în lucrurile lumești se află prilejurile ispitelor, bine și potrivit face cel ce dorește să se izbăvească de cel viclean, să se roage să fie în afara ispitelor. Căci nu înghite acul undiței cel ce nu caută cu lăcomie la momeală. Dar, ridicându-ne, să zicem și noi lui Dumnezeu: Și nu ne duce pe noi în ispită (în relele vieții), ci ne izbăvește de cel viclean.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)