Matei 12, 46-50; 13, 1-3 (Mama și frații Domnului)

„În vremea aceea, vorbind Iisus mulțimilor, iată Mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. Cineva I-a zis: Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă. În aceeași zi, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a grăit lor multe, în pilde.”

Calea mântuirii

Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 28, în Filocalica, Ed. Deisis, pp. 289-290

„Fraților și părinților, priviți și ascultați. Căci zice Hristos Dumnezeu: Cercetați Scripturile (Ioan 5, 39). Pentru ce zice aceasta? Mai întâi pentru ca să ne învățăm calea care duce la mântuire, iar apoi pentru ca, umblând fără să ne întoarcem înapoi prin făptuirea poruncilor, să ajungem la însăși mântuirea sufletelor noastre (I Petru 1, 9). Cine, deci, este mântuirea noastră? Iisus Hristos, precum a zis îngerul cel ce a stat înaintea păstorilor: Iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot poporul. Că vi S-a născut astăzi Mântuitor. Care e Hristos Domnul, în cetatea lui David (Luca 2, 10-11). Să ne grăbim deci fiecare din noi, iubiților, să alergăm întins, nemaipurtând asupra noastră nici un lucru ostenitor sau din cele ce privesc viața aceasta sau cu anevoie de purtat, ca nu cumva, siliți fiind din această pricină să pășim mai încet, să nu mai putem ajunge și intra în cetatea lui David. Vă rog ca, prin harul care lucrează întru voi, să nu fiți nepăsători față de mântuirea noastră (Evrei 2, 3), ci, sculându-vă din somnul relei păreri de sine și al nepăsării, să nu ne oprim, nici să ședem până ce ajungem afară din lume și, ­găsind și văzându-L acolo pe Mântuitorul și Dumnezeul nostru, să ne închinăm Lui și să cădem ­înaintea Lui (Psalmi 94, 6); dar nici acolo să nu ne oprim, ci doar atunci când El Însuși va grăi către noi: Voi nu sunteți din lume, dar Eu v-am ales pe voi din lume (Ioan 15, 19).

Cum însă va ajunge cineva să nu mai fie din lume? Dacă se va răstigni pe sine însuși pentru lume și lumea pentru el, precum zice și Pavel: Lumea e răstignită pentru mine și eu pentru lume (Galateni 6, 14) - «Pentru ce zici tu că aceste cuvinte consună cu acelea?» Cuvintele sunt altele, dar sensul amândurora este unul și același. Fiindcă, așa cum cel ce este în afara casei nu vede pe cei închiși ­înăuntru, așa nici cel răstignit sau omorât pentru lume n-are vreo simțire pentru lucrurile din lume. Și, iarăși, așa cum trupul mort n-are nici cea mai mică simțire nici față de trupurile vii, nici față de cele moarte care zac împreună cu el, așa și cel ce a ajuns afară din lume prin Duhul Cel dumnezeiesc și este împreună cu Dumnezeu nu poate să mai aibă vreo simțire față de lume sau față de lucrurile lumii.”