Matei 13, 3-9

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Iată, a ieșit semănătorul să semene. Și, pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.”

Cum percepem mesajul lui Dumnezeu

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XLV, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pp. 306-307

„Atâta vreme cât ne îndeletnicim cu lucrurile din afara lui Dumnezeu, nu putem cuprinde cunoaşterea lui Dumnezeu. Care om, îngrijindu-se de cele ale lumii şi afundându-se în ispitele trupului, poate să fie cu luare aminte la cuvintele despre Dumnezeu şi să fie îndestulător de pregătit pentru contemplarea unor lucruri atât de mari? Nu vezi că este înăbuşit de spini cuvântul care a căzut între spini? (Matei, 13, 7). Spinii sunt plăcerile trupului, bogăția, slava şi grijile lumeşti! Cel ce simte nevoia cunoaşterii lui Dumnezeu va trebui să fie în afară de toate acestea, să se scape de patimi şi aşa să primească cunoaşterea lui Dumnezeu. Cum poate intra ideea de Dumnezeu într-un suflet care-i strâmtorat de gândurile care-l stăpâneau mai dinainte?”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a III-a la cuvintele: „Ia aminte de tine însuți”, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pp. 373-374

„Luarea aminte şi studierea atentă a propriei tale persoane te vor conduce şi la cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă iei aminte la tine însuți, nu mai ai nevoie să descoperi pe Creator în celelalte creaturi; vei contempla în tine însuți, ca într-un microcosmos, marea înțelepciune a Creatorului tău. Din sufletul tău necorporal vei cunoaşte că şi Dumnezeu este necorporal; că nu e circumscris în spațiu, pentru că nici mintea ta nu avea mai înainte şedere în spațiu, ci ajunge în spațiu prin unirea sa cu trupul. Vei crede că Dumnezeu este nevăzut, gândindu-te la sufletul tău; că şi el nu poate fi văzut cu ochii trupului. Da, sufletul n-are nici culoare, nici formă, nici nu poate fi definit prin vreo caracterizare materială, ci se cunoaşte numai din funcțiunile sale. Tot aşa şi Dumnezeu; nu căuta să-L înțelegi cu ajutorul ochilor, ci, îngăduindu-i minții credința, caută să ai o înțelegere spirituală despre El!”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a XXIII-a, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 58

„Oile Mele, spune Domnul, ascultă glasul Meu (Ioan 10, 27). Iată cum se cunoaşte Dumnezeu! Din ascultarea poruncilor Lui; din săvârşirea poruncilor, pe care le-am auzit. Cunoaşterea lui Dumnezeu e aceasta: păzirea poruncilor lui Dumnezeu!” 

(Pr. Narcis Stupcanu)