Matei 13, 36-43

„În vremea aceea Iisus a intrat în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului: Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, care vor culege din Împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo vor fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.”

Cum ne pregătim pentru „Marele seceriș”

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, pp. 215-216

„Căci cum să aşteptăm pentru noi înşine fericirea vieții şi cetățenie egală cu sfinții şi bucurie cu îngerii înaintea lui Hristos, dacă am preferat viața de plăcere a trupului în locul vieții după poruncile (Domnului)? Cu adevărat închipuiri de minte copilărească sunt acestea. Cum voi putea să fiu cu Iov, eu care nici cea mai obişnuită supărare n-am primit-o cu recunoştință (lui Dumnezeu)? Cum voi putea să fiu împreună cu David, eu care nu m-am arătat mărinimos față de vrăjmaşul meu? Cum voi putea să fiu împreună cu Daniil, eu care nu L-am căutat pe Dumnezeu prin cumpătare continuă şi rugăciune stăruitoare? Cum voi putea să fiu cu oricare din sfinți, eu care n-am umblat pe urmele lor? Care arbitru de întreceri ar fi atât de nepriceput încât să socotească vrednici de aceleaşi cununi pe învingător şi pe cel care n-a luptat? Care comandant i-a chemat pe aceia care n-au participat la luptă să împartă prada în mod egal cu învingătorii? Dumnezeu este bun, dar şi drept. (...) Dumnezeu este milostiv, dar şi judecător. Pentru că Domnul iubeşte mila şi judecata (Psalmi 32, 5). Pentru aceasta spune: Mila şi judecata Îți voi cânta Ție, Doamne (Psalmi 100, 1). Noi ştim la cine se referă mila, căci - zice Scriptura - fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7). Vezi cât de judicios se foloseşte El de milă? Nici nu se îndură fără judecată, nici nu judecă fără milă, pentru că Domnul este milostiv şi drept. Aşadar, să nu cunoaştem pe Dumnezeu numai pe jumătate şi nici să nu luăm iubirea Lui de oameni motiv de neglijență. Pentru aceasta există tunetele, pentru aceasta există trăsnetele, ca să nu se disprețuiască bunătatea (lui Dumnezeu). Acela care face să răsară soarele (Matei 5, 45) pedepseşte şi cu orbire (IV Regi, 6, 18). Cel care dă ploaie (Zaharia 10, 1), plouă şi foc (Facerea 19, 24). Acelea (soarele şi ploaia) arată bunătatea lui Dumnezeu; acestea (orbirea şi focul), asprimea Lui. Deci, ori să-L iubim pe Dumnezeu pentru motivul celor dintâi, ori să ne temem de El pentru cel de-al doilea.”

(Pr. Narcis Stupcanu)