Matei 13, 36-43 (Tâlcuirea Pildei neghinei)

„În vremea aceea Iisus a intrat în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui-rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului: Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, care vor culege din Împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.”

Judecățile lui Dumnezeu

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 405-406

„Căci, precum nimeni nu va ști ce este Dumnezeu după fire, dar e îndreptățit să creadă că este și răsplătește celor ce-L caută, așa va ignora modul celor săvârșite de El, lăsând primirea lor pe seama credinței și recunoscând că Dumnezeu, Cel mai presus de toți, poate toate, primind pentru o astfel de bună judecată o răsplată de nedisprețuit. Voind Stăpânul tuturor să ne purtăm astfel, zice prin prorocul Isaia: Nu sunt sfaturile Mele ca sfaturile voastre, nici căile Mele ca ale voastre, zice Domnul, ci pe cât de departe e cerul de pământ, pe atât sunt de departe căile Mele de căile voastre și cugetările Mele de cugetarea voastră (Isaia 55, 8-9). Iar Cel ce e atât de mult mai presus de noi, cum nu va și lucra în chip minunat și nu va întrece înțelegerea noastră?
Dar aș voi să exprim și un gând mai ușor de înțeles, precum socotesc, despre acestea. Cei preo­cu­pați în viața aceasta de știința numită mecanică declară de multe ori că izbăvesc lucruri mari, dar metoda actelor lor scapă minții ascultătorilor înainte de-a le vedea, dar, gândind la mește­șugul lor, le admit prin credință înainte de-a le experia, evitând să-i contrazică. Cum, deci, va zice cineva, n-ar fi împovărați de vini grele cei ce îndrăznesc să necinstească prin necredință pe Dumnezeu, Cel mai bun Meșter în toate?”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omi­lii la Facere, omilia XXV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 310

„Când lucrează Dumnezeu ceva, nu încerca, iubite, să cercetezi cu mintea ta omenească cele făcute de El! Faptele Lui depășesc înțele­gerea noastră, iar mintea ome­neas­­că nicicând nu va putea să le cuprindă sau să înțeleagă pricina celor create de El.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 456-457

„Oare nu cumva sunt numite adâncuri rațiunile privitoare la judecata dumnezeiască pentru că ele sunt de nespus și de necuprins de gândurile omenești, pentru că aceste rațiuni rămân numai în cunoștința lui Dumnezeu?”

(Pr. Narcis Stupcanu)