Matei 14, 35-36; 15, 1-11

„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească». Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

Cinstirea părinților

Sfântul Chiril al Alexandriei, ­Închinare în Duh şi Adevăr, Cartea a Şaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 238-239

„(...) (Dumnezeu, n.n.) înfățişează îndată ca vecin şi unit cu respectul față de Dumnezeu pe cel față de tată şi de mamă, prin care am fost aduşi, la porunca lui Dumnezeu, la ființă şi existență, ținând, aşa ­zicând, al doilea loc după Creatorul. Căci firea modelează în sine pe cel ce se naşte prin porunca dumnezeiască, printr-o lucrare neînvățată, imitând slava Creatorului. Şi precum Dumnezeu e începutul şi obârşia tuturor, ca Făcător şi Creator, aşa şi fiecare dintre cei ridicați la ştiința de născători este ca o rădăcină a naşterii copilului ca născut din sine şi ca un izvor al trecerii lui în existență. Aşadar, slujba tatălui şi a mamei spre aducerea la existență a tuturor celor de pe pământ este un chip (tip) al Creatorului tuturor. De aceea legea a poruncit să li se dea lor o cinste mai aleasă ­decât altora, nelipsindu-i de răsplată pe cei ce ­­s-au hotărât să-i cinstească şi neeliberându-i de pedeapsă pe cei ce nu vor să facă aceasta. (...) Cinsteşte, zice, pe tatăl tău, ca să-ți fie ție bine şi să-ți fie viața lungă pe pământ (Ieşirea 20, 12). Deci legea făgăduind celor ce voiesc să-i cinstească pe părinți, ca pe o cunună şi răsplată aleasă, viață şi ani lungi, iar celor îngâmfați şi necinstitori moartea, a pus peste ei ca un pedagog frica spre a-i ține în ceea ce-i drept. Căci a spus iarăşi: Cine loveşte pe tatăl şi pe mama lui, cu moarte să moară (Ieşirea 21, 15). Observă că tot felul de păcat față de ei îl pedepseşte în aceeaşi măsură. Din aceasta se vede iarăşi limpede că drepturile părinților ­le-a pus în vecinătate nemijlocită cu cele ale lui Dumnezeu.“

(Pr. Narcis Stupcanu)