Matei 14, 35-36; 15, 1-11 (Cinstirea părinților)

„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă cu moarte să se sfârșească». Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

Cât de mult ne iubim părinții?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 433

„... spune Domnul la Luca: Dacă cineva vine la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa și pe femeia sa și pe copiii săi și pe frații săi, ba încă și sufletul său, nu poate fi ucenic al Meu (Luca 14, 26). Nu ne poruncește să-i urâm fără pricină - asta ar fi o mare nelegiuire! - ci: Când tatăl tău, mama ta, femeia ta, copiii tăi, spune Domnul, vor să-i iubești mai mult decât pe Mine, atunci, tocmai pentru aceasta, urăște-i; că o dragoste ca aceasta pierde și pe cel iubit, și pe cel ce iubește. Hristos a spus acestea ca să-i facă mai curajoși și pe copii, dar mai blânzi și pe părinții care ar avea de gând să-i împiedice pe copii să îmbrățișeze credința. Când părinții vor vedea că Hristos are atâta putere și tărie încât să-i despartă pe copii de ei, părinții vor ceda, pentru că văd că încearcă lucruri imposibile. De aceea Hristos îi lasă pe părinți și se adresează copiilor, învățându-i pe părinți să nu încerce nimic, pentru că sunt zadarnice încercările lor.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1126

„Iar pe cel ce nu-și înfrânează limba față de părinți, l-a supus acelorași pedepse: Cel ce va grăi de rău pe tatăl sau pe mama sa, acela să fie omorât (Ieșirea 21, 17). Deci, dacă Dătătorul legii a poruncit să dăm atâta cinste celor ce ne-au născut, cum să nu se întărească ea și prin porunca Mântuitorului? Căci, deoarece orice bine și orice virtute au venit în lume prin El mai întâi, de ce nu s-ar face la fel și cu aceasta? Căci e o mare virtute cinstea dată părinților.”

(Pr. Narcis Stupcanu)