Matei 16, 1–6

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus fariseii și saducheii și ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer. Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceți: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roșu. Dar dimineața ziceți: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu posomorât. Fățarnicilor, fața cerului știți s-o judecați, dar semnele vremilor nu puteți! Neam viclean și preadesfrânat cere semn, și semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Și, lăsându-i, a plecat. Atunci, venind ucenicii pe celălalt țărm, au uitat să ia pâini. Iar Iisus le-a zis: Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.”

Sinceritatea... cu tine însuți și cu Dumnezeu

Învățătură a celor doisprezece Apostoli, Cap. II, 3-7; III, 1-10; IV, 12-14, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 26-27

„Să nu fii cu două gânduri, nici cu două feluri de vorbă, pentru că două feluri de vorbă este cursa morții. Să nu fie cuvântul tău mincinos, nici în deșert, ci plin de faptă. Să nu fii lacom, nici răpitor, nici fățarnic, nici rău, nici mândru. Să nu ai gând rău împotriva semenului tău. Să nu urăști pe nici un om, ci pe unii să-i mustri, pe alții să-i miluiești, pentru alții să te rogi, iar pe alții să-i iubești mai mult decât sufletul tău.

Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea lui. Să nu fii mânios, că mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certăreț, nici mânios, că din toate acestea se nasc ucideri. Fiul meu, să nu fii poftitor, că pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de rușine și nici să te uiți cu ochi pofticioși, că din toate acestea se nasc adulterele. Fiul meu, să nu ghicești viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare de idoli; să nu descânți, să nu citești în stele, să nu faci vrăji, să nu vrei să auzi de ele, nici să le vezi, că din toate acestea se naște închinarea la idoli. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoție; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavă deșartă, că din toate acestea se nasc hoțiile. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă, nici obraznic, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele. Să fii blând, pentru că cei blânzi vor moșteni pământul (Matei 5, 5). Să fii îndelung răbdător, milostiv, fără răutate, pașnic și bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit. Să nu te înalți pe tine însuți, nici să ai sufletul tău obraznic. Să nu se lipească sufletul tău de cei mândri, ci să ai legături cu cei drepți și cu cei smeriți. Cele ce ți se întâmplă să le primești ca bune, știind că nimic nu se face fără Dumnezeu. (...) Să urăști orice fățărnicie și tot ce nu este plăcut Domnului. Să nu părăsești poruncile Domnului și să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi și fără să scoți (Deuteronom 12, 32). În Biserică să-ți mărturisești păcatele tale și să nu te duci la rugăciune cu conștiința rea. Aceasta este calea vieții.”