Matei 16, 6-12 (Iisus cunoaște gândurile ucenicilor)

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Ne zice aceasta pentru că n-am luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetați în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n-ați luat pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Nici de cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Atunci au înțeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.”

Păstrarea minții curate

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­ni­cești, omilia VI, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 123

„Tronul Dumnezeirii este mintea, iar tronul minții este Dumnezeirea și Duhul. De aceea se spune că Satana și puterile și începătoriile întunericului s-au sălășluit, de la călcarea poruncii, în inima și în mintea și în trupul lui Adam, ca pe propriul lor tron. (Pentru a le izgoni din inima și din trupul omului) a venit Domnul și a luat trup din fecioară; că dacă ar fi vrut să se arate doar ca Dumnezeu, cine ar fi putut să suporte (lumina și cuvântul Lui)? (A luat trup) ca prin mijlocirea lui să vorbească oamenilor. (Venind în trup), Domnul a prăbușit duhurile răutății care se sălăș­luiseră în trup, de pe tronurile gân­durilor și ale cugetelor, a curățit conștiința și a făcut tron al său: mintea, cugetele și trupul.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­ni­cești, omilia IX, 10-11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 132

„(Se cuvine ca acela care vrea să dobândească mântuirea) să arate toată grija, toată preocuparea și toată osteneala pentru cercetarea esenței celei spirituale a sufletului și pentru împodobirea lui cu virtuți, cu podoaba cea cerească a Duhului, cu curăția și cu sfințenia lui Hristos. (...) Este posibil ca acela care așa se nevoiește și care totdeauna ia aminte la sine - fie (că face) ascultare, fie orice altă lucrare bineplăcută lui Dumnezeu - să poată evita întunericul duhurilor celor viclene. Pentru că mintea care nu încetează să se cerceteze pe sine și să caute pe Domnul, poate să câștige sufletul, prin faptul că se dă cu (toată) forța roabă Domnului și se alipește numai de El. Pentru că s-a zis: Noi robim tot gândul spre ascultarea lui Hristos (II Corinteni 10, 5). Iar când prin astfel de lupte, prin astfel de dorință și căutare, mintea se învrednicește să devină cu Domnul Hristos - prin har - un duh, (atunci Domnul), odihnindu-Se în vasul sufletului, (face ca sufletul) să devină apt spre tot lucrul bun, să nu supere pe Duhul Domnului prin voirile sale, prin îndeletnicirile lumii acesteia, prin pofta de glorie și dorința de stăpânire, prin vanitate și pofte trupești și prin legăturile și relațiile cu oamenii cei răi.”

(Pr. Narcis Stupcanu)