Matei 20, 17–28 (Cererea Zevedeilor)

„În vremea aceea, suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici și le-a spus lor pe cale: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor și-L vor osândi la moarte; și Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: Ce voiești? Ea a zis Lui: Zi ca să șadă acești doi fii ai mei unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta, întru Împărăția Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu știți ce cereți. Puteți, oare, să beți paharul pe care-l voi bea Eu și cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezați? Ei I-au zis: Putem. Și El a zis lor: Paharul Meu îl veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Și, auzind, cei zece s-au mâniat pe cei doi frați. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că ocârmuitorii păgânilor domnesc peste ei și cei mari îi stăpânesc. Nu tot așa va fi între voi, ci acela care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru; și cel care între voi va vrea să fie cel dintâi să vă fie vouă slugă, după cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.”

Ce să cerem în rugăciuni?

Sfântul Vasile cel Mare, Consti­tuțiile ascetice, Cap. I, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 472

„Iar când te rogi, să fii atent să nu ceri unele în locul altora și să provoci mânia Domnului; și să nu ceri bani, mărire lumească, putere sau orice altceva dintre cele rezultate din acestea, ci să ceri Împărăția lui Dumnezeu, și El îți va procura toate cele de trebuință trupului, precum spune Însuși Domnul: Căutați (mai întâi) Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Treisprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 466

„Iar celor care cer cum nu se cuvine, cele ce nu le dă conducătorul, să le spunem: Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău (Iacob 4, 3). Apoi adevărat spune cel ce zice către Dumnezeu: Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui (Ieremia 25, 14). Aceasta iarăși ne-o indică legea zicând: Din această pricină nu va lua povățuitorul din moș­tenire poporului său, ca să lase moștenire fiilor săi, pentru ca să nu se risipească poporul meu, fiecare de la moștenirea sa (Ieze­chiel 46, 18). Pentru că s-a pregătit fiecăruia moștenire proprie, și pe măsura faptelor lui e partea lui de la Dumnezeu. Sau poate zice că e cu totul necuvenit să se schimbe cei sfințiți și să poftească cele ce le au cei ce cugetă cele din lume, căci acestea sunt vremelnice și trupești și trec la fel cu umbrele.”

(Pr. Narcis Stupcanu)