Matei 21, 23-27

„În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, dacă Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan proroc. Și, răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.”

Fiul Omului

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VI-a, Cap. XXII, 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 852-853

„(...) Astfel este în toate scrierile sfinte unificat și încorporat Domnul, ca om în Dumnezeu, încât nimeni nu poate să-L deosebească nici în timp pe om de Dumnezeu, nici în pătimire pe Dumnezeu de om. Dacă te uiți la timp, vei găsi întotdeauna pe Fiul omului împreună cu Fiul lui Dumnezeu, iar dacă ai în vedere pătimirea, Îl vei afla întotdeauna pe Fiul lui Dumnezeu împreună cu Fiul omului. În așa fel este unit și nedespărțit în Hristos Fiul omului și Fiul lui Dumnezeu, încât, precum arată Scriptura, nu poate fi despărțit nici omul de Dumnezeu în timp, nici Dumnezeu de om în pătimire. De aceea este scris: Nimeni nu s-a suit în cer decât Cel Care S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer (Ioan 3, 13). Așadar, pe când Fiul lui Dumnezeu vorbea pe pământ, dădea mărturie că în cer este Fiul omului și că același Fiu al omului, despre Care spunea că Se va sui la cer, S-a coborât din cer. Sau: Dacă veți vedea pe Fiul omului suindu-se acolo unde era mai înainte (Ioan 6, 62). Precum se vede, pe Cel pe care mai înainte Îl numește născut din om Îl arată totuși că a fost întotdeauna întru cei de sus. Dar și apostolul, dacă este vorba de timp, mărturisește că toate au fost făcute prin Hristos: Un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate și noi prin El (I Corinteni 8, 6). Iar dacă ne gândim la pătimire, spune că a fost răstignit Domnul slavei: Căci dacă L-ar fi cunoscut, niciodată n-ar fi răstignit pe Domnul slavei (I Corinteni 2, 8). (...) Astfel, chiar dacă nu trebuie să se spună că e om fără început și Dumnezeu pătimitor, se propovăduiește totuși că în Unul Domnul Iisus Hristos este și Dumnezeu și omul și în veșnicie și în moarte. Vezi, așadar, că Hristos este toate și numele Lui este o însemnare a ambelor firi, fiindcă și omul și Dumnezeu născut astfel cuprinde în Sine toate, încât să se știe că în numele Lui nu lipsește nimic.

Așadar, în trecut, înainte de nașterea din Fecioară nu este aceeași veșnicia omului și a lui Dumnezeu, ci fiindcă în pântecele Fecioarei s-a unit Dumnezeu cu omul, s-a făcut ca în Hristos să nu poată fi numit în nici un chip unul fără celălalt.”