Matei 21, 23-27

„În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, dacă Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan proroc. Și, răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.”

Dumnezeu este atotputernic

Origen, Despre principii, Cartea Întâia, X, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, ­pp. 66-67

„Dumnezeu Tatăl e atotputernic întrucât stăpâneşte tot, cerul şi pământul, soarele, luna şi stelele, precum şi peste tot ce se află pe ele. Stăpânirea Şi-o exercită însă prin Cuvântul Său, întrucât «întru numele lui Iisus tot genunchiul se pleacă, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt». Or, dacă tot genunchiul se pleacă în fața lui Iisus, fără nici o îndoială că lui Iisus Îi este supus totul, El este Cel care Îşi exercită stăpânirea peste tot, şi prin El toate sunt supuse Tatălui: toate se supun prin mijlocirea Înțelepciunii, adică prin Cuvânt şi prin judecată, iar nu prin silă şi constrângere. De aceea, şi slava Lui constă în faptul că în mâna Lui ține toate. Slava cea preacurată și prealimpede a atotputerniciei (dum­nezeiești) constă tocmai în aceea că totul se supune cu judecată și cu înțelepciune, iar nu prin silă și strictețe. Nu întâmplător numim slava lui Dumnezeu «cea preacurată și limpede», ci ca s-o deosebim de cea care nu poate fi numită hotărât și pe față «slavă».”

Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea I, IV, (4), în Părinți și Scriitori Bisericești (1985), vol. 64, pp. 64-65

„Preaînaltule, Preabunule, Prea­­milostive, Preadreptule, Preaascunsule, Preaprezentule, Preafrumosule şi Preaputernice, statornic şi de necuprins, neschimbabil, dar schimbând toate, niciodată nou, niciodată vechi, preaînnoindu-le pe toate, căci duci pe cei mândri la smerenie şi ei nu ştiu cine creează, hrăneşte şi înfăptuieşte, deşi nimic nu-Ți lipseşte. Iubeşti şi nu Te aprinzi, eşti gelos şi eşti în siguranță, Îți pare rău şi nu suferi, Te mânii şi eşti liniştit, Îți schimbi lucrurile, dar nu-Ți schimbi planul; primeşti ceea ce descoperi şi nu ai pierdut niciodată, niciodată lipsit şi Te bucuri de câştiguri, ­niciodată avar şi ceri dobânzi. ­Ți se dă pe deasupra, ca să fii datornic, şi cine are ceva să nu fie al Tău? Dai înapoi datorii, fără să fii dator cuiva, dai datoriile ­înapoi, nepierzând nimic. Şi ce am zis, Dumnezeul meu, viața mea, sfânta mea dulceață, sau ce zice cineva când vorbeşte despre Tine? Şi vai celor care tac privitor la Tine.”

(Pr. Narcis Stupcanu)