Matei 21, 43-46

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat vă spun vouă că Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va zdrobi. Iar arhiereii și fariseii, ascultând pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește. Și căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că Îl socotea proroc.”

Pildele Mântuitorului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 545; 547

„Evanghelistul Marcu spune: După cum puteau să înțeleagă, le grăia lor cuvântul în pilde (Marcu 4, 33).
Apoi, pentru a arăta că grăitul în pilde nu este o noutate, citează pe profetul David (Psalmi 77, 2), care a prezis acest fel de învăţătură a lui Hristos.
După ce evanghelistul ne-a arătat care era gândul lui Hristos, anume că le grăia în pilde, nu pentru ca ascultătorii Săi să nu priceapă nimic, ci ca să-i facă să-L întrebe, evanghelistul a adăugat: Şi fără de pilde nu le grăia nimic, cu toate că Hristos a grăit multe fără pilde. Şi totuşi atunci nimeni nu I-a pus vreo ­întrebare. Pe profeți iudeii de ­altădată adeseori îi întrebau, de pildă pe Iezechiel şi pe mulți alții; iudeii de acum însă n-au făcut lu­crul acesta, deşi spusele Dom­nu­lui erau în stare să le tulbure sufletul şi să-i îndemne să-L ­în­tre­be. Şi doar pildele îi ame­nin­­țau cu cea mai mare pedeapsă; totuşi pe iudei nici lucrul acesta nu i-a mişcat; de aceea Hristos i-a lăsat şi a plecat.
(...) - Dar pentru care pricină Hristos le grăieşte apostolilor Săi mai departe tot în pilde, deşi cărturarii şi fariseii nu mai erau de față? 
- Le grăieşte în pilde pentru că în urma învăţăturilor lui Hristos au ajuns mai pricepuţi, aşa că puteau înțelege pildele Sale. Într-adevăr, după ce le-a spus toate pildele, i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei l-au spus: Da, Doamne! (Matei 13, 51). Astfel pildele, pe lângă celelalte învățături, au săvârşit şi acest mare lucru: i-au făcut pe apostoli şi mai ascuțiți la minte.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 364-365

„Era obiceiul Mântuitorului Hristos, când vorbeşte despre tainele dumnezeieşti şi vestite mai înainte, să le expună prin ghicituri, şi nu să le prezinte în mod foarte străveziu. Căci nu dăruieşte neacoperit cuvântul atât de sfânt celor întinați şi lipsiți de evlavie ca să-l calce fără sfială; dar, ascunzându-l în vălul ghiciturilor, nu-l face nestrăveziu celor înțelegători. Însă când vede pe unii dintre ascultători lipsiți de învățătură şi neînțelegând nimic din cele grăite, înălbeşte clar ceea ce voieşte să arate şi, înlăturând toată ceața din cuvânt, înfățişează goală şi uşor de văzut toată cunoş­tința tainei, făcându-le nejustificată şi prin aceasta necredința.”

(Pr. Narcis Stupcanu)