Matei 22, 23-33

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise a zis: «Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său». Deci erau la noi șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.”

Logica învierii trupurilor

Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Metodiu, LIII, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 159-160

„Prin urmare, învierea va fi a trupului şi nu a sufletului, aşa cum și «cortul lui David, căzut în stricăciune» (Amos 9, 11), va fi ridicat și rezidit «ca în zilele de odinioară», pentru a rămâne peste vremuri nevătămat şi neclintit. Desigur, în grija lui Dumnezeu nu este să construiască o casă de piatră lui David pentru viitor, pentru ca să aibă o casă frumoasă în Împărăția cerurilor, ci (să-i ridice) trupul, cortul sufletului, pe care l-a făcut cu mâinile sale. În felul acesta trebuie să cugeţi şi tu, preaînțelepte Aglaofon. Vei înţelege uşor acest lucru dacă reflectezi la imaginea culcării şi sculării cuiva. Se culcă cel care până atunci a fost treaz şi se trezeşte cel care a dormit; culcarea şi scularea sugerează pregnant imaginea morții și învierii. De aceea, aducerea la viață se face din moarte; învierea este a trupului (care a murit), după cum și scularea este a celor culcaţi şi care dorm. Precum cel ce doarme se scoală, pentru că nu poate rămâne veşnic în această stare, la fel va fi după moarte: cel ce moare nu va rămâne în această stare pentru totdeauna. Şi pentru ce motiv să nu aşteptăm învierea, readucerea la viaţă a celor morți, când cel ce doarme se trezeşte, cel ce cade se ridică şi ceea ce se clădeşte se năruieşte din nou? Noi nu ne înşelăm când mărturisim că va avea loc readucerea la viață a trupurilor celor adormiţi. Şi dacă vrei, despre faptul învierii nu vorbeşte doar imaginea culcării și trezirii cuiva, despre ea ne vorbesc semințele și plantele, ca unele în care are loc învierea. Pentru că, priveşte, seminţele sunt aruncate sub brazdă şi la vremea rânduită ele iarăşi apar. Pentru că dacă semințele ar muri şi ar putrezi, iar din ele n-ar mai da nimic, care ar fi urmarea, dacă nu pierderea lor prin moarte?”

(Pr. Narcis Stupcanu)