Matei 23, 23-28 (Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!)

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați; călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățați partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, iar înăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.”

Căința, ușa intrării în lumină

Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 28, în Filocalica, Ed. Deisis, pp. 292-293

„(...) Cei ce n-au pătimit sau n-au fost învredniciți de aceasta sunt cu toții încă sub Legea dinaintea harului (Galateni 4, 5-21), robi (Galateni 4, 7) și ucenici ai unor robi și auzitori ai Legii (Romani 2, 13) și copii ai slujnicei (Galateni 4, 31) și fii ai întunericului (Efeseni 5, 8; I Tesaloniceni 5, 4-5), chiar dacă sunt împărați și patriarhi, arhierei și preoți, stăpânitori și stăpâniți, mireni sau monahi, pustnici sau egumeni, săraci sau bogați, bolnavi sau sănătoși cu trupul. Fiindcă toți cei ce șed în întuneric (Luca 1, 79) sunt fii ai întunericului și nu vor să se pocăiască. Căci pocăința este ușa care scoate din întuneric și duce în lumină. Deci cel care nu intră în lumină (Ioan 3, 20) n-a trecut frumos prin ușa pocăinței; căci dacă ar fi trecut, ar fi fost în lumină. Iar cel care nu se pocăiește păcă­tuiește, pentru că nu se pocăiește: Căci cine știe să facă binele și nu-l face, păcat are (Iacov 4, 17). Iar cel ce face păcatul este rob păcatului (Ioan 8, 34; 3, 20), urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu fie arătate faptele lui (Ioan 3, 20). Căci intrând de pe acum de bunăvoie și din hotărâre liberă în lumină, suntem învederați și judecați (Efeseni 5, 13; I Corinteni 14, 24), dar suferim aceasta în taină și în ascuns în cămara cea mai dinăuntru (Matei 6, 6) a sufletelor noastre spre curățirea și lăsarea păcatelor moarte, prin mila și iubirea de oameni a lui Dumnezeu, fiindcă numai Dumnezeu și noi cunoaștem și privim cele ale noastre. Atunci însă, la venirea Domnului, lumina ascunsă acum se va descoperi celor ce n-au vrut să vină acum la lumină, ci au urât-o (Ioan 3, 20), și toate cele ascunse ale lor se vor face arătate (I Corinteni 14, 35). Și așa cum fiecare din noi oamenii suntem acum ascunzându-ne pe noi înșine și nevrând să arătăm prin pocăință cele ascunse ale noastre, așa vom fi făcuți atunci vădiți și arătați de lumină atât lui Dumnezeu, cât și tuturor (oamenilor).”

(Pr. Narcis Stupcanu)